Cum era scoala pe vremea mea?

img00343-20090922-1737

 Cum era scoala pe vremea mea? Ce frumoasa este prima dimineata din an. Cum adica? Adica prima dimineata de dupa vacanta de vara.  Incepe scoala!  Momentul ala cand ma trezeam inainte sa dea mama scularea, ma indreptam spre scoala cu hainele pregatite de seara,  camasa pepit si sarafanul apretat. Despre pampoane v-as putea scrie un roman, cat de mult le iubeam…chiar si atunci cand ma strangeau.

In spate caram cu drag  ghiozdanul (parca era mai usor pe vremuri) plin de manuale si caiete noi. Mirosea totul a nou, iar drumul pe jos pana la scoala parea sa nu se mai termine. Grabeam pasul ca sa ajungem mai repede. Ma surprind si acum zambind cand imi aduc aminte.

Am deschis de dimineata radioul si m-au napadit amintirile. Ma iertati daca sunt melancolica. Ce simpla e viata cand esti copil, cand vacanta e la final si te indrepti vesel catre curtea scolii. Macar in prima zi de scoala….ca dupa ne mai trecea! Cred ca noi, oamenii mari, uitam sa ne bucuram de lucrurile marunte, uitam sa zambim cand vacanta se termina, conducem masina spre job, cu inima stransa si mintea plina de ganduri negre.

Avem capul in jos, umerii lasati, pasim  tacuti si speram sa vina weekend-ul cat mai repede. Of! Asa ca azi mi-am promis ca o sa zambesc ca atunci cand eram copil si imi ordonam stilourile cele noi in penarul chinezesc. Ce fain era…

cum era scoala - 6b39bb4e

Ce lume magica era in micul penar de plastic si cat mi l-am mai dorit. Initial, penarul copilariei mele a fost de lemn. Din amintirile alea ramane o singura concluzie: Atunci cand NU ai, inveti sa apreciezi ce primesti!

Stai,  mi-am adus aminte!  Mai tineti minte stilourile cu cap de panda? Doamne, ce bucurie era cand primeam o asemenea bijuterie.

cum era scoala - stilou

Mai tineti minte ce tare ne distram cand trimiteam biletele colegului dragut, in timpul orei? Pfff, n-ai cum sa nu zambesti. Si ar mai fi ceva de neuitat: clopotelul!  Ce zgomot minunat, ce tresarire. Se suna de intrare, fugeam razand si ne inghionteam pe scari. Alegam catre sala de clasa ce urma sa ne fie adapost tot anul. Ne alegeam din ochi banca de lemn, aruncam ghiozdanul si o insemnam. Ca sa fie clar, ne scrjeleam numele, intr-un colt.

Frumoase vremuri am trait!  Si creta, creta aia de o mai si mancam cand voiam sa facem febra si sa ne lase sa plecam acasa. Ha! Doamne, ce de prostii am mai facut! Acum clopotelul suna, e pauza! Toata lumea e afara! Ne uitam unii la altii si ne intrebam cand oare ne-am facut mari. Ne prindem de mana copiii si ii ghidam incet catre clasa.

Imi imaginez deja ce ma asteapta.  Unde ai fugit, copilarie? Ramai macar in suflet! Doar asa ramanem curajosi in calatoria incurcata a vietii. Sa ne bucuram de ziua de azi, it’s the first day of the rest of your life! 

foto:leonardoradoiu.wordpress.com

cum era scoala - IMG 5409  1Citeste si: Nu înţeleg femeile care îşi abandonează copiii!

Ai si tu un text despre povesti de viata cu copii, trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.