De ce devenim parte din celălalt?

parte din celălalt

De ce devenim parte din celălalt? Și dacă cineva te-ar întreba de ești dispus să mergi până la capătul lumii, ce ai răspunde?  Amabilă din fire, iubirea te va trage de mâneca și îți va cere să o iei de mână până în ultima clipă. „Strălucim mai bine împreună”, spuse ea, alergând spre barca de la mal.

„Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.

Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune モte iubescヤ si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii. „– Gabriel Jose Garcia Marquez

Iubirea până la adânci bătrâneți, ce concept special, ce legături, câtă cunoaștere. M-am întrebat mereu cum rezistă oamenii care împart o viață împreună. Uneori ai senzația că între ei apare un proces atât de firesc de contopire. E ca și cum ai trage la xerox două suflete.  Nu de puține ori am auzit că oamenii care stau mult timp împreună ajung să împrumute comportamente și chiar și trăsături fizice. Firesc, nu!

De ce devenim parte din celălalt? Pentru că ne e  ușor să ne abandonăm, atunci când avem nevoie de siguranță. Pentru că așa devenim mai aproape de perfecțiune, așa evoluăm. Probabil…relațiile de succes vin dintr-o completare atât de simplă și totuși atât de specială.  Acolo unde unul este Yin și celălalt, Yang…e ușor de observat că nuanțele capătă contururi mai puțin complicate.

Și dacă ne naștem ca să ne căutăm? Ar fi atât de rău? Și dacă iubirea ar putea să devină, în final, cel mai bun parteneriat?  Atunci am fi măcar mai relaxați, n-am mai căuta siguranțe care ne fac prizonieri în relatii toxice. Am fi mai …aproape de noi, așa cum suntem!  Sau poate așa cum suntem predestinați să fim…

Chiar cred că iubirea ne face mai buni. Dar și dacă ea plecă spre alte tărâmuri, ne ia și zâmbetul și perspectiva, ne lovește cu capul de ziduri imaginare…și doare al dracului. Toate lecțiile astea au vreun sens sau suntem doar niște patinatori pe gheață subțire? Suntem niște copii mari, care tâmnjim încă după jucăriile celuilalt, ne răsfățăm când partenerul ne lasă și ne „urcăm”în capul lui …doar ca să putem să strigăm lumii că suntem fericiți.

Ce ar mai fi și fericirea dacă nu ai putea să te lauzi cu ea? Da, știu….ar fi mai puțin vanitoasă. Nu uitați să vă gândiți la voi, să va îmbrațișați singuri când zilele par grele și zâmbetele par să se nască mai greu. Uneori, fericirea este un curcubeu care se naște din lacrimi, dar ce cer senin apare după! Să iubim frumos!

 

parte din celălalt - 14280543 122471518209614 1884899571 nCiteste si: De ce ne chinuie iubirea?

Ai si tu un text pe care vrei sa-l faci cunoscut? Trimite- l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem si pe FACEBOOK. Dă-ne un LIKE –  Perfect Imperfect 

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.