Dragă mamă și tată, SEXUL nu este o rușine!

12939358_1161125477232025_1041228494_n

Cea mai frumoasă responsabilitate este aceea de a fi PĂRINTE. Sună bine în teorie, dar ce facem cu practica? Ce e părintele? Când deschizi DEX-ul ai să vezi că părintele e treaba simplă: mama şi tata!

„PARÍNTE, părinţi, s. m. 1. (La pl.) Tată şi mama. ♦ Fiecare dintre cei doi părinţi (1). ◊ (La pl.) Strămoşi, străbuni. 2. Bărbat considerat în raport cu copiii săi; tată. ♦ Fig. Îndrumător, călăuzitor, protector spiritual, călugăr. 3. Fig. Fondator, întemeietor, iniţiator (al unei ştiinţe, al unei mişcări culturale etc.)”- 12939358 1161125477232025 1041228494 n 1

Credits: Fotograv.ro

Am descoperit frumuseţea acestor cuvinte – mama si tata – , cu adevărat, după ce am devenit la rândul meu părinte. Tot atunci am realizat că habar nu am cum o să-mi educ copilul. Ce ştiu foarte clar este că parte din învăţăturile părinţilor mei NU se mai aplică în zilele noastre.  Adică eu sper că NU se mai aplică. Așa că vă întreb: Ce ați schimba la părinții vostri?

Hai să vorbim despre asta! Dacă te bate gândul să faci puțină curățenie în tine ai să descoperi câţiva monştri cu care trăieşti de mult. Eu îi ştiu pe ai mei. Unul… e sigur și al tău:

1.Generaţia  – Dragostea nu se urlă, se arată!-  Eu nu cred că dețin adevărul absolut, dar treaba asta este o mare mizerie. Adrian Nuţa explică în Psihologia Cuplului că parte dintre comportamentele noastre relaţionale ERONATE vin din lipsa manifestărilor de iubire din copilărie. Adultul tânjeşte de mic pentru cea mai frumoasă recompensă – Bravo, te iubesc! Dacă ai luat virusul ăsta, ca părinte și în iubire, ai putea sa iei  DECIZII STUPIDE,  de genul: stăm într-o relaţie toxică sau ne ţinem copiii la distanţă.

Cum recunoşti un adult care NU şi-a primit porţia de afecţiune?

  • Este flamând după dragoste
  • O caută în cele mai ciudate personaje
  • Are nevoie mereu de confirmări
  • Devine un partener obositor
  • Nu crede că merită să fie iubit
  • Poate sa devina abuziv față de copil
  • Îşi poate reprima iubirea față de copil

Citeşte şi : Trei greşeli pe care nu vreau să le fac!

2. Generația bătăilor constructive –  E cineva care n-a trecut pe acolo? De la cureaua de piele, lingura de lemn, furtunul de la mașina de spălat sau bătătorul de covoare, sunt doar câteva dintre cele mai „simpatice” instrumente pe care le-ai simțit pe pielea ta. Și dacă eu nu vreau să îl bat? E de rău, o să fie prost educat? Ideea e așa –  suntem suma greșelilor părinților nostri, dar depinde de noi să nu le repetăm. Obișnuiți cu bătăile constructive, parte dintre noi am preluat tiparul. „Să mă știe de frică, să știe că poate lua bătaie!”, îmi spunea cineva. Cum? Eu am urât frica aia, așa că oare chiar nu se poate fără bătaie? Ok, cred în severitatea care impune reguli, cred în regulile pe care odată ce le-ai stabilit, nu le mai încalci! Cred în fermitate și hotărâre, mai ales că ei sunt minunați manipulatori. Dar în bătaie cu vânătăi, nu…NU cred! Cred că bătaia este o nedreptate, iar asta poate duce la ce spunea Freud: „Nevroza unor pacienţi trimite la o trăire neplăcută sau la o suferinţă din prima copilărie, când, ştiindu-se inocenţi, au considerat-o ca pe o frustrare nedreaptă. Privilegiile pe care le-au derivat din această nedreptate şi nesupunerea care rezultă de aici au contribuit şi ele în bună măsură la ascuţirea conflictelor şi care au dus mai târziu la declanşarea nevrozei.”

3. SEXUL este rușine! – Pe vremuri discuția asta despre SEX cu copilul era așa…ceva extrem de rar! Ca și cum ar fi un păcat capital. Numai gândul  că ar putea avea loc o asemenea discuție, îi făcea pe unii părinți să o ia razna. Să faci duș de față cu copilul și să vadă că tu ai sâni și sex femeiesc…era SF! Mie mi se pare o prostie! Dacă ne oferă plăcere, de ce mai este sexul un subiect tabu? De ce nu ne putem raporta cu calm la ceva absolut firesc, precum anatomia și relațiile intime? Sunt atât de sătulă de ideea familiilor bazate pe respect, fără prea multe efuziuni și satisfacție sexuală. Ce tip de mesaj au dat mai departe copiilor? Sexul, această rușine… vai, vai, vai!

Freud: „Cauza cea mai frecventă a nevrozei de angoasă este excitaţia frustrată, excitaţia libidinală provocată care nu este nici satisfăcută, nici utilizată. Anxietatea apare atunci în locul acestui libido deturnal din funcţia sa. Cred că pot afirma că libidoul nesatisfăcut se transformă direct în angoasă.”

Să fim naturali, așa cum ne-a lăsat Dumnezeu pe pământ, să nu ne mai înconjurăm spiritul cu rușini ipocrite și manifestări agresive. Suntem ființe evoluate….sau așa ar trebui. Luv, Em!

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.