Ce am făcut când am ajuns grasă ca o PURCICĂ?

grasă ca o purcicĂ - 6ad2ad2e c494 4263 b2b7 9de03899343e 1024x758

Text de Emma Zeicescu

Ce am făcut când am ajuns grasă ca o PURCICĂ? Se uita la ea cum își comanda o shaorma cu de toate. Fin spectacol! Ea se uita la sosuri și parcă și vede cum va mânca rapid, cu poftă din bucata aia de carne cu cartofi prăjiți. La dracu, cât e de gustoasă!

 – Iubitule, m-am mai îngrășat?

Săracul om dă din cap a negație, convins fiind că ea nu va înțelege dacă îi spune că e cât casa și că ciocolata aia de o are mereu în geantă este primul și cel mai sincer dușman al ei. I-am văzut pe plajă, ea cu costum întreg și peste 20 de kilograme în plus, un copil și un bărbat slab, foarte slab.

I-am anlizat o vreme, cât să îmi dau seama dacă sunt fericiți sau nu. Ea zâmbește tâmp, resemnat cumva, deși nu pare o tipă proastă. Deloc! Pare genul ăla care lucreză într-o corporație plină de femei frumoase, pe care le urăște visceral. Le urăște pentru ea nu mai poate să fie ca ele. În sufletul ei ar vrea, dar fizicul nu o mai ajută. De dimineața s-a chinuit zece minute să intre în pantalonii aia negri, elastici. Parcă acum o lună erau mai comozi…

El își ia o bere, ea își strânge colțul gurii, în semn de dispreț și dezaprobare. Îl ceartă că bea. Copilul se uită și se duce la apă. Pare și el sătul! După episodul educativ,  EA poftește și îi cere jumătății să guste puțin din bere. El se uită în altă parte și apoi privește în jos. Resemnarea doare câteodată mai mult decât furia. Ea nu vede, n-aude, bea o gură sănătoasă și se întinde pe șezlong. E tiparul clasic de purcică, atât după fizionomie, dar mai ales după atitudine.

Imi imaginam deja cum s-au căsătorit din dragoste pe vremea când ea era slabă ca o scândură. Apoi și-a adus aminte că știe să facă prăjituri. Și le-a mâncat, frate! A făcut asta până când el i-a spus să se mai oprească. Era la limită. Nu îi mai venea să facă sex, nu de alta dar nu mai era nici sexy, nici foarte artistică.

Apela la clasica durere de cap, până când el i-a făcut cu mâna și plecat cu o tânără focoasă din Tecuci. „Nenorocitul, un fustangiu ordinar!„, și -a spus atunci și s-a retras câteva zile în introspecție și sandwich-uri cu suncă și cașcaval. Deh, mica ei plăcere vinovată. A urmat perioada în care se trezea noaptea, de frică, de poftă, de singurătate, cine mai știe. Se ducea, ca într-un episod de somnanbulism,  la geantă. Avea acolo micul ei tratament pentru nefericire –  ciocolată cu cremă de caramel. Adormea la loc, ceva mai fericită.

Uneori nici nu-și aducea aminte dacă a mâncat sau nu în noaptea aia. Dimineața se ridica din pat cu greu  și își verifica geanta. Ciocolata dispăruse și cu asta apărea …sentimentul ăla crunt de vinovăție.  Intr-o dimineață l-a sunat plângând. El s-a întors dintr-un mix de sentimente, ca o pereche de cătușe. I-a fost milă, ce să mai… De atunci sentința a fost …pe viață! A apărut copilul și măcar și-au găsit un sens comun.

Despre asta e vorba în viață? Habar nu am. Cine sunt eu să judec ce fac alții? N-am o problemă cu femeile care s-au îmbolnăvit sau care din diverse motive nu mai sunt 90-60-90. Am fost și eu pe acolo cu fo 14 kilograme in plus si tot tiroida si hormonii gandeam ca sunt de vina. Nu vedeam cand mancam pe fuga, compulsiv sau cand veneam seara acasa si scoteam tot ce era mai gustos din frigider. Mancam… pana oboseam! La propriu…

Si eu credeam ca mananc putin. Eram si eu o purcică! Inutil să mai spun că este nasol să ai 64 de kg …la 1.62 înalțime. Practic, mai bine mă săreai decât să mă ocolești, știți vorba aia! Inutil să mai spun că purtam doar haine largi, mărime L,  iar vara ca să nu mi se vadă brațele prea groase…purtam bluze cu mânecă lungă. Și, mărturisesc, muream de cald!

Inutil să mai spun că nu mă mai dezbrăcam decât pe întuneric. Inutil să mai spun că mă durea capul des…iar sexul era corvoadă. Nici nu vreau să mă gândesc ce aș fi făcut acum, dacă aveam 14 kg și 18 în sarcină? Aș fi purtat cu mine 32 de kilograme de NEFERICIRE?!

Ce am făcut când am ajuns grasă ca o PURCICĂ? M-am dus la un specialist și am început să mă caut. Scuza asta cu tiroida și organismul care s-a îmbolnăvit nu mai ține, decât atunci când chiar e o chestiune …pe bune. In rest, hai să fim sincere, ne îngrășăm pentru că nu mai avem chef să ținem mesele sub control.

Am mers la nutriționist și am realizat că eram o purcică, mâncam ca o purcică și urma să rămân așa….o purcică.  M-a cam speriat perspectiva, vă spun sincer. Am spus stop! Am redus mesele, m-am apucat de sport, am scos sucurile și pâinea. Te sfătuiesc să faci la fel. Dacă TE IUBEȘTI  vreun pic…oprește-te! Altfel,  înseamnă că ești de acord să te sinucizi , mâncându-ți viața! Și știi ceva, NU sună prea apetisant…

grasă ca o purcicĂ - 2078 coperta 1 150x150Citeste si: Mărturisirile unei FEMEI frumoase!

Ai si tu o poveste personala pe care vrei sa o faci cunoscuta? Trimite-o la noi: emmazeicescu@gmail.com

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE – Perfect Imperfect – Ne recomanda sinceritatea! 

 

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.