Iubiri de toamna, ca o fotograma pierduta in timp!

- 1919433 1226146448725 6409426 n1

    Revad cu ochii mintii povesti de dragoste, primite mostenire in calatoria vietii. Ma impart intre Mine si El, zambesc sagalnic si-mi amintesc de cotloane ploioase, cafele aburinde si iubiri de ocazie. Vine toamna, anotimpul iubirilor intamplatoare! Pasageri in acelasi tren, cu destinatie necunoscuta. Suflete adolescentine, intr-o lume pragmatica, impaturind o barcuta din hartie…ce nu rezista mult! Toamna ploua! Iubiri surprinzatoare, ca o fotograma pierduta in timp, lacome si  pasionale, ca un sotron pe care e scris „nesansa”.  Asa sunt multe dintre amorurile noastre. Suflete mereu indragostite, vesnic in cautarea acelui ceva- altceva, deosebit si complementar. De ce iubim? Ca sa ne umplem golul din noi! Iubim ca sa putem sa ne iubim! Cine mai stie…- 1919433 1226146448725 6409426 n

„Acum c-o să rămâi singurel, poţi profita, şi în felul ăsta n-o să-ţi mai lipsesc atât de mult. Cel puţin recunoaşte că ţi-am dat un subiect de roman. Nu-i aşa, băiete bun?”(Ratacirile fetei nesabuite – V.Llosa) 

Si cat a iubit-o! Si cat l-a cautat in toti barbatii! Final inefabil. Sec. Ca o ploaie marunta de toamna… care nu se mai opreste! Doar moartea dureaza mai mult. „Când mă gândesc la moarte, singurul lucru de care-mi pare rău e că s-ar putea să nu mor din dragoste!” (Dragostea in vremea holerei- G. Marquez) Despre iubiri si timp, timp si iubiri, iubiri ce  nu tresalta. Povesti ce se confirma in timp ce barca pluteste in derivaa. Iubirea care nu seduce, dar te duce acolo unde ti-ai dorit. Daca macar ti-ai mai aduce aminte.Ce iti doresti, mai stii? Sau poate ca suferim cu totii de  Insuportabila Usuratate a Fiintei.

- 1918993 1232301602600 2523034 n „Ea nu și-a pus întrebarea ce tulbură cuplurile omenești: mă iubește? A iubit pe cineva mai mult ca pe mine? Mă iubește mai mult decât îl iubesc eu pe el? Toate aceste întrebări adresate dragostei, întrebări care o judecă, o cercetează, o examinează, o interoghează, sunt de natura s-o și distrugă din fașă. S-ar putea să nu fim în stare să iubim, tocmai pentru faptul că tânjim după iubire, ceea ce înseamnă că pretindem ceva(dragostea) de la celălalt, în loc să ne apropiem de el fără revendicări și să ne mulțumim cu simpla sa prezență.” (Insuportabila ușurătate a ființei – M. Kundera)

Nu ne zbatem toti, de fapt? Nu tanjim ca niste copii? Vrem si  asteptam iubiri, vanam si abandonam prada…  vanam din nou. Si-n fiecare poveste se ascunde un EU, un TU…un NOI! Pana la urmatoarea poveste cand o luam de la capat… mintindu-ne ca, de data asta,  va fi pentru totdeauna!- 1918993 1232301722603 5155444 n

foto: arhiva personala

Live & Believe

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.