Jurnal căprui. Ce aşteptăm de fapt?

Jurnal căprui - 17438757 1117180838411256 903903582867161088 n
Ingrijirea Pielii - Instantly Angeless

Jurnal căprui. Ce aşteptăm de fapt? Mă strecor printre gânduri, la ceas de seară. Am privilegiul de scrie rapid ce am în suflet. Îmi place să cred că acest mic Jurnal virtual mai alina din suflete. Nu pentru că aş fi eu o mare scritoare în viaţă, ci pentru că uneori ne regăsim în situaţii.

Viaţa de jurnalist, căci asta sunt, nu vedetă cu ifose, nu te protejează prea mult. Ba cu atât mai mult, viaţa de jurnalist îţi aruncă în cârcă o grămadă de presiune. Fiecare zi e de fapt despre a proteja şi a construi. Ce verbe frumoase! În fiecare zi îmi protejez construcţia, iar asta înseamnă munca, viaţa, familia, copilul.

Şi mă gândeam că singurul combustibil care îmi da putere este aprecierea. Ştiţi că am mai scris aici despre cele 5 nevoie de baza ale omului. Aprecierea e în top! Noi, oamenii, nu vrem altceva decât aprecierea semenilor. Vrei să ştii şi să ţi se spună că ai făcut treaba bună. Vrei ca superiorul tău să înţeleagă că o vorba bună aduce mai mult decât orice altceva. La nivel interuman, cerem şi oferim apreciere! E firesc…„Aprecierile sincere, la obiect şi făcute dezinteresat sunt adevărate deschizătoare de inimi.” -Dale Carnegie

Şi din acest motiv, toţi psihologii şi mai toţi cei care vorbesc despre dezvoltare personală, aduc mereu în prim plan feedback-ul pozitiv. Cum altfel să te dezvolţi ca individ dacă nu primeşti şi hrană pentru suflet? Mi-am adus aminte şi de toate situaţiile când angajatorii spun că poţi pleca oricând dacă nu îţi convine. Perfect adevărat! Am ajuns însă să cred că un manager care merge pe abordarea asta, nu o să fie niciodată un leader adevărat.
Şi în viaţă şi în afaceri, recunoaşterea efortului pe care îl depun oamenii din echipa ta, este esenţială!

Poate că nouă ne vine destul de greu să învăţăm metoda comunicări pozitive, şi eu mă mai impiedic  şi mă încarc negativ… urmărind toate disfuncţionalităţile din viaţa asta, dar măcar am făcut un pas înainte pentru că am înţeles că în viaţă este vorba despre altceva. Am, fix în acest moment în care scriu, sentimentul că ceva foarte bun o să mi se întâmple! Cum aş putea să esuez dacă în inima mea construcţia asta care se numeşte viaţă este ….magică!?

Şi azi mă încăpăţânez să cred că oamenii adevăraţi sunt cei care îşi duc visul şi construcţiile mai depare, chiar şi atunci când le tremură genunchii. Tuturor ne e frică, să ne împăcăm cu asta. Să o spunem cu voce tare şi să mergem mai departe. Uneori aceste mici „fisuri” au marea calitate de a dispărea, odată ce le recunoşti! Hai să zâmbim, îmi pare esenţial în lumea asta de lupi deghizaţi în oi!

Jurnal căprui - 17439223 173557833160513 3147310764168052736 n1 150x150Citeste si: Sunt Emma Zeicescu şi era să nu mai fiu! Pro sau contra avort?

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.