Cum am „cunoscut-o”pe Maria? Credința e în suflet

maria - Maria 1024x714

Cum am „cunoscut-o”pe Maria? Credința e în suflet. Mă pregăteam să mă culc când mi-am dat seama că trebuie să scriu textul asta. Brusc, telefonul începe să mă anunţe că nu mai are baterie. Scriu până moare, dacă am noroc termin ce vreau să vă spun. Mâine e Sfânta Maria. Mă rog, azi, când citiţi voi este Sfânta Maria. Şi care e treaba, o să mă întrebaţi? Unii sunt liberi, fac un grătar şi spunem La mulţi ani, Mariilor? Oare despre asta este tot?

Vreau să va spun o poveste. Era pe final de septembrie 2013, deşi la cât sunt de obosită, nu bag mâna-n foc că am făcut calculul corect. Final de septembrie, început de octombrie!
Şi uite haos în viaţa mea, tensiuni, haos la muncă ( iar se închidea Realitatea!) şi nu mai ştiam pe unde să o iau şi de ce stâlp existenţial să mă mai ţin. Eu zic ca aveam măcar 3 piloni de care ne sprijinim sufletele, nu? Familie, muncă şi…credință. Cum lucrurile erau complicate, m-am uitat în sus  și-am început preţ de 7 săptămâni, zi de zi, să citesc Paraclisul Maicii Domnului! 49 de zile…

O prietenă mi l-a recomandat pentru perioadele când ai întrebări fără răspuns și ape tulburi în viață. Cam așa eram eu și probabil că și voi aveți astfel de momente. In ciuda haosului, în respectiva noi luasem în calcul sa facem un copil, dar nu stiam dacă este cu adevarat momentul.

„In zilele acelea, sculandu-se Maria, s-a dus in graba la munte, intr-un oras al lui Iuda, si a intrat in casa lui Zaharia, si s-a inchinat Elisabetei. Iar cand a auzit Elisabeta inchinarea Mariei, a saltat pruncul in pantecele ei; si Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfant si a strigat cu glas mare si a zis: Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau. Si de unde cinstea aceasta pentru mine, ca sa vina la mine Maica Domnului meu? Caci iata, cum a ajuns glasul inchinarii tale in urechile mele, a saltat pruncul de bucurie in pantecele meu.”

Mă emotionez  şi acum când citesc pasajul ăsta. La vremea când citeam fragmentul ăsta de rugăciune,  mi se părea ireal că voi ajunge să am un copil. Sincer, mă gândeam că dacă nu vine repede, înseamnă că există niște probleme. Am oftat ca şi cum mi-aş fi dorit ca ăsta să fie semnul să merg mai departe cu toate luptele încurcate din viaţă. Îmi doream un copil…Am închis Paraclisul şi m-am rugat la Fecioara Maria. Linişte şi calea! Atât…
Peste două săptămâni am aflat că eram însărcinată, probabil chiar și când citeam acatistul. La 9 luni distanţă, s-a născut Rafael Idris!

Unii vor spune că a fost o coincidență. Foarte probabil, dar eu știu și simt că mai presus de noi este o mână blândă care ne și ceartă, ne și mângâie! Respect opțiunile religioase ale oricui, eu însă vreau să spun azi un singur lucru: Mulțumesc!

foto: Fotograv

 

maria - FB IMG 14355569768051 150x150Citeste si: Ziua in care te-ai nascut TU!

Ai si tu o poveste de viata pe care vrei sa o faci cunoscuta? Trimite-o la noi: emmazeicescu@gmail.com

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE: Perfect Imperfect

 

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.