Sunt POKEMONUL vieții mele!

POKEMONUL vieții mele

Sunt POKEMONUL vieții mele! M-am surprins adesea fugind în colțuri fără prea multă lume. Sunt un om de lume, sociabil, care poate relaționa cu oameni pe care i-a întâlnit …chiar acum. Și cu toate astea,  în „fișa postului” omenesc, e scrisă și nevoia de SINGURĂTATE.

 

Pentru zilele și perioadele prea pline de tumult și haos cotidian, îmi pare cel mai frumos remediu. Leac pentru sufletele care simt că li s-au îmbâcsit aripile de înger, de prea mult „smog”. Întoarcerea la noi e doar o formă de a înțelege unde am greșit, ce am confundat în viață și cât de departe este destinația spre care ne îndreptăm. Uneori o vedem clar, alteori ne joacă feste ca o adevărată Fata Morgana. Știm sau nu știm încotro ne îndreptăm? Și dacă nu știm, ce facem?

M-am întrebat adesea care este misiunea mea în această viață. Ca și voi, bănuiesc! Lucru nu foarte ușor de aflat, mai ales că viața nu îți lasă prea mult timp să filozofezi sau să stai cu tine și să te asculți. Nu mai facem asta, de ceva timp!  Tragem de noi, ne „biciuim” diminețile pentru un strop de energie și, uneori, eșuăm lamentabil cu …întorși cu spatele la noi. Frumoși, slabi, supraponderali sau pur și simplu neinteresanți, toți oamenii primesc la naștere un dar. Eu așa mă încăpățânez să cred! Totul este să-l descoperi. Decât să alergi după Pokemoni într-un joc virtual, nu mai bine te cauți pe tine?  Ce frumoasă va fi clipa aia…când vei decreta: Sunt POKEMONUL vieții mele!

În fața tuturor dilemelor existențiale, soluția este adesea introspecția. Stai cu tine, vorbește cu tine, află de ce doare, unde doare, află de ce îți înflorește zâmbetul în colțul gurii. Nevoia de singurătate nu înseamnă patologie, nevoia de singurătate vine din …dorul de NOI! Mi-e dor de mine, pe vremea când îmi tresălta inima și îmi beam cafeaua în liniște și fără prea multe griji. Când n-ai opțiuni, n-ai nici la ce să te gândești. Tinerețea, superbă poezie!

Nicio școală, niciun text, niciun cântec nu te va face să știi cine ești TU. Asta este prima misiune a vieții, să te cunoști, cât ai timp. Poate că în această cheie putem spune că viața e hoață. Îți ia serenitatea și îți dă la schimb program de lucru, responsabilități casnice, goana după bani, iubiri înțelese și neînțelese, frământări și fluturi. Pentru fluturi nu mai sufăr, ei sunt liberi! Unii dintre ei ne veghează de sus și când mi-e greu mă uit spre cer și-i mai întreb: Flu, de ce trebuie să fie așa de greu?

„Trecutul nu e decât minciună, memoria nu are cale de întoarcere, orice primăvără trecută este irecuperabilă şi dragostea cea mai nebună şi mai statornică nu e decât un adevăr efemer.” – G.G. Marqez – Un veac de singurătate

Follow @ Fotograv

 

POKEMONUL vieții mele - MAGICIENII destinului

Citeste si:Suntem MAGICIENII destinului nostru!

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Îl facem vedetă în comunitatea femeilor Perfect Imperfecte. Trimite-l la noi: emmazeicescu@gmail.com

Suntem și pe FACEBOOK. Dă-ne un LIKE: Perfect Imperfect 

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.