Ratacirile unei femei puternice!

- Fotor 1447322325941821
Ingrijirea Pielii - Instantly Angeless

 

„Tu esti puternica, n-ai voie sa cazi!”

Cand aud asta, imi vine sa imi musc pumnii de nervi. M-am tot gandit sa scriu despre femeia puternica, pentru simplul motiv ca observ cum ne inasprim, cum ne punem scuturi si doar cochetaria specifica ne face sa nu ne transformam complet in barbati. Ne ratacim cumva…Sa vorbesti despre timiditate, suflet sensibil si senzatia permanenta ca iti fuge pamantul de sub picioare, poate fi o alegere complicata in zilele noastre. Frumosul feminin se transforma odata cu trecerea timpului iar noi n-avem timp de cugetari emotionale. Nu mai e timp si intelegere pentru lacrimi, nu mai e timp pentru compasiune, e timpul „tancurilor”. Cine rezista, bine…- Fotor 144732232594182

Foto: Elena Hirtan

De multe ori fac comparatie cu viata mamelor noastre si tot ajung la concluzia ca lor le-a fost mai greu, ele au fost cu adevarat incercate. Pe de alta parte, cumva, in vremurile lor de zbatere, au reusit sa isi conserve un crez traditional despre familie, casa si ingrijirea barbatului. Le respect pentru asta si nu incerc nici macar sa ma compar. As pica din start la examenul asta. De fapt, l-am si picat deja.  Noi, mai tinerele urmase am schimbat foaia si l-am trimis pe EL sa se mai descurce si singur.  Ciudat e ca si lui ii place, semn ca nevasta de tip mama e pe alocuri desueta. Adevarat este si faptul ca independenta femeii e treaba obositoare si il poate face pe barbat sa se simta ca pe nisipuri miscatoare. Dar daca, de fapt, nu facem altceva decat sa mai schimbam locul la guvernare? Femeia masculina si barbatul cald, sensibil si devreme acasa. Oare ii face asta mai putin interesanti pe ei? Oare ne condamna pe noi, femeile puternice la egoism? As zice ca nu, e doar alt stil. Iubirea nu se schimba, e aceeasi. E ca la o competitie cu stafeta. Acum eu, maine tu. Oare nu asta inseamna echilibru in familie? Si totusi, aseara cand m-am intins sleita pe pieptul lui si imi mangaia tampla ( in cele cinci secunde inainte sa adorm),  am spus: „chiar sunt o femeie puternica”. Mi-a zambit: „Esti!” Am adormit linistita cu sentimentul ca macar el nu ma judeca, atunci cand sunt o” locomotiva nemteasca”. M-am trezit insa urandu-ma visceral pentru ca imi lipseste slabiciunea aia feminina, care m-ar fi facut sa ma intind ca o pisica lenesa si sa zic : Iubitule, eu nu mai vreau sa muncesc!  Sa ma trezesc plina de dubii si nehotarari rasfatate, sa imi permit luxul de a lasa mereu toate greutatile pe umerii lui. Ar fi atat de simplu, dar atat de incorect fata de ei.  Asa ca nu ma mai zbat sa inteleg de ce uneori ma plang mai mult decat e cazul, stiu insa ca pentru lupta nu-s doar pregatita, ci si foarte hotarata. Si daca asta inseamna sa imbrac armura si sa-mi apar cuibul, atunci sa inceapa „dansul”! It’s called love! My kind of love.

PS: Te iubesc cu totul!

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.