De ce nu ne spunem tot?

spune - emma27iunie
Ingrijirea Pielii - Instantly Angeless

De ce nu ne spunem tot? Uneori întreb de ce nu ne vorbim pe bune, aşa curat şi sincer. De ce lăsăm în cutii cu amintiri, gânduri, zâmbete, lacrimi. De ce nu ne vorbim complet? De ce nu ne spunem tot?

Nu de puţine ori am avut ocazia (tristă!) descopăr oamenii nu îşi devoalează trăirile. Poate pentru e mai simplu ne ascundem în spatele unor măşti şi credem …e mai bine aşa!

Intrăm şi ieşim din relaţii, ne agăţăm de prezent şi ne sperie viitorul. Suntem hoţi de sentimente şi feţe care ne zâmbesc, dar ne ascundem cât de bine putem. În lumea încare trăim pare nu e o virtute îţi arăţi sufletul prea mult. Ai ajungi vulnerabil şi o doară dracu’. Şi atunci învăţăm încetlecţia tăcerii.

Citește și: Vârsta la care aș vrea să rămân este…

Şi trec anii şi realizezi omul ăla nu ştie o grămadă de lucruri despre tine, despre el, despre voi. gândeam n-ar fi un exerciţiu rău facem din când în când un soi de bilanţ, măcar o dată pe an. Moment numai bun te uiţi în ochii lui şi -i spui unde a fost bun, a fost senzaţional şi de ce nu , poate l-ai iubit.

 îi spui numai de bine, viaţa e plină de critici. În fiecare zi se mai găseşte cineva care pună la îndoială tot ce ai făcut, construit sau realizat. Aşa i- spune doar de lucrurile bune. Am avut surpriza constat atunci când îi spui unui om a fost foarte bun la ceva, o i se umple ochii de bucurie. îi spui , da, a contat în evoluţia ta. Şi tu ai rămâi prost şi o te întrebi de ce nu i-ai spus mai devreme. Oare ar fi schimbat ceva? Poate da, poate nu!

Oricum ai da-o, între noi sunt un milion de vorbe nespuse, cu inima strânsă ca nu cumva fim ridicoli, prea sinceri sau prea slabi. Frica asta e tare ciudată. Ai fi tentat crezi îţi face bine, te protejează. Dar nu cumva îţi face şi cel mai mare rău? Poate dacă am spune la timp din lucrurile care contează, poate atunci n-am mai regreta la final?

Urâte sunt regretele, atunci când realizezi celălalt recunoaşte cumva ţi-a frânt inima. Şi tu nu apucasei îi spui cât de senzaţional fusese în seara aia. Cu gândul la bucuria din ochi, m- obliga puţin fiu mai deschisă, aşa nu o fie loc de regrete ulterioare. Zic faceţi la fel, până la urmă e despre lupta de a menţine flacăra aprinsă, în ciuda tuturor capcanelor pe care ţi le pune viaţa.

De ce nu ne spunem tot? De fraieri…

spune - emmaidris20iunie 150x150Citește și: Rămâi cu brațele deschise!

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem și pe FACEBOOK. Dă-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.