Ziua in care te-ai nascut TU!

- FB IMG 14355569768051
Ingrijirea Pielii - Instantly Angeless

Ora 9.21, 1 iulie 2014 . Venea pe lume Rafael-Idris.

Cand a trecut timpul?

Ora 5.00. Ma dau jos din pat. Cu greu. In ultimele luni de sarcina ridicatul din pat devenise complicat. Soldurile abia daca mai puteau suporta greutatea. Ii pregatisem lui Idris o burtica , tip apartament spatios. 20 de kg in plus. Intr-un final reusesc sa ma rostogolesc si aterizez in papuci. Ma uit in oglinda din fata. N-am nicio expresie. Azi…nasc!

 

- Fotor 143500270843658

 

Blocata de spaima…ma „tarasc” pana la baie. Nu reusesc sa zambesc. Mi-e frica! De ce? Pentru ca habar nu am ce ma asteapta. Azi nasc. Noua luni  am asteptat ziua asta. La ora 6 trebuie sa ies pe usa cu bagajul pentru maternitate.

-Sa nu uitam kit-ul pentru celule stem, ii spun  Lui, convinsa ca niciunul dintre noi nu isi va aduce aminte. 

Am o mie de ganduri, dar niciun sentiment. Doar frica.

Cine te poate invata ce sa simti cand pleci spre maternitate?

Imi venea sa raman acasa. Simplu de zis, greu de facut! Mi-am facut curaj, am zis Tatal Nostru si am iesit  cu dreptul in fata. Ce sa fac, sunt superstitioasa! Era o dimineata superba, racoroasa, fix pe gustul meu. Sa iei un frappe si sa stai sa visezi. Nu era cazul. Eu parca plecam la razboi. Eram serioasa si muta!  Am tacut cu mare, mare gratie pana la spital. Si EL era la fel. Parca nu mai stiam ce sa ne  zicem. Personajul clovnian disparuse. Nu mai faceam glume, nu ii mai faceam pe altii sa rada. Eram muta!

Am ajuns la spital si imi venea sa plang.  Doamne, ce caut eu aici? Arata a spital…Este spital! Linistete-te, imi repetam! O sa fie bine!  Asta imi spuneau si ai mei. Mamei nu-i venea sa creada, Emma naste azi!  Speram sa nu planga, n-as fi putut sa rezist si inundam rezerva.  Mi-a zis ulterior ca aratam superb. Coapta ca un pepenas. Eu ma simteam ca un hipopotam simpatic. Voiam sa se termine. Sa-l vad , sa-l simt, sa scap de burta.

– Trebuie sa mergem sa va pregatesc de operatie, imi sopteste asistenta.

I-am furat un sarut lui Claudiu si m-am dus. E ceva tare stupid cand esti tu cu tine, printre straini, in fata unei operatii /experiente care  iti schimba radical viata. Sau poate sunt eu mai fricoasa.

Oare cum arata? Oare seamana cu mine?

- FB IMG 1435556976805

Photo:Lucian Popescu

A urmat imbracatul in halat special, montarea branulei,  perfuzii, asistente curioase.

– Imi pareti cunoscuta, de unde va stiu?  Stiu, spune  ea… zambind complice.

Eu, tot muta! Zambesc. As vrea sa ma lase in pace. Mi-e cald. Isi face aparitia mama mea de-a doua. Asa ii spun doctoritei care m-a ghidat in acele noua luni. Emel Nuraltay – ce nume frumos, ce om frumos!  Si ea e mai serioasa astazi. Mergem catre sala de operatii. E rece aici. Mi-e frig. Trebuie sa ma dezbrac. Mi-e rusine. Arat ca un hipopotam. As fi vrut sa-mi faca cineva o poza, ar fi fost amuzanta. Zeiceasca foarte gravida, goala pusca, cu privirea in jos. Incercam sa ma ascund cumva de anestezist si  de asistentele curioase.

-Doamna doctor, nu ne-ati spus cine e…

-De aia nu v-am spus, ca sa o lasati in pace!

Eu, tot muta!  Muta…si in fundul gol! Superb! Aveam  si  un topor imaginar pentru asistente. Nu l-am folosit. Trec secundele. Rahie. Nu imi mai simt picioarele. Urata senzatie. Ma intind. Oare o sa simt ceva? Sper sa nu ma doara…

Imi vedeam burta in lampa. Nu ma uit, orice ar fi!  Doctorita ii schimba pozitia si simt ca urmeaza sa inceapa operatia.  Nu vad nimic, nu simt nimic, sunt eu cu mine si cu El, puiul meu. E ca si cum astept sa vad ceva ce vreau de mult. Eu un fel de emotie noua. Asa ca niste fluturi in stomac.

– Felicitari pentru baietel, imi striga anestezistul!

Ma trezesc din reveria muta si  o fractiune de secunda ma panichez. Nu plange, de ce nu plange, de ce nu se aude nimic? Parca m-a auzit, ca in secunda urmatoare il aud, il vad, e vinetiu, e umed , il curata asistentele, el plange.  Si brusc, fix cand toata tacerea mea interiora s-a evaporat, mi l-au  adus langa fata, pe umarul stang. Magic! Clipa asta unica pe care o sa o avem doar noi doi. Eu si cu tine, Idris! Clipa aia in care te-am pupat pe obraz si te-am alintat si ti-am spun sa nu plangi, mami e aici! Si tu gangureai si te linisteai …iar mie, gaina fiind, mi-au dat lacrimile de fericire!  Bine ai venit pe lume, minunea mea!

Acum, a trecut un an si mi-e dor sa te simt asa neajutorat, mi-e dor sa ma uit in ochii tai  mici si sa-mi fie teama ca nu ma voi descurca. Ai noroc, mama ta este o gaina fricoasa, dar macar  este o gaina sincera. Si o sa crestem impreuna, fara sa stim cand au trecut anii si am sa-ti spun mereu ca te iubesc neconditionat! With  Love,  mama ta!

- Fotor 143549353310120

 

Live & Believe

 

Citeste totul despre:

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.