Tu votezi România! Gândurile unei tinere care votează!

votezi - tinerivot
Ingrijirea Pielii - Instantly Angeless

Articol scris de Elisabeta Pancea. Tu votezi România! Gândurile unei tinere care votează! Am ajuns la vârsta la care oricine te consideră suficient de mare pentru a lua deciziile de unul singur…mai puțin părinții. Într-o zi, înainte de a pleca la muncă, mama mea m-a întrebat: “Vii cu mine la vot? Eu votez cu X sau Y, s-au demonstrat capabili”. Nu i-am răspuns, gândindu-mă că oricum nu știu cu cine să votez, am auzit promisiuni de la toți și, ca niciodată, toate sună bine, nu știu care opțiune să o aleg.

Am luat în glumă întrebarea și mi-am văzut de drumul meu până într-un moment mai liber. Întrebarea revenea iar și iar în mintea mea, ca o problemă nerezolvată de care ar trebui să scap.

“Oare ce îmi doresc pentru viitorul meu? Și în încercarea de a fi un om mai bun, ce mi-aș dorii pentru cei din jurul meu? Dar pentru familia mea?” erau întrebările ce nu-mi dădeau pace.

Ca o tânără ieșită recent de pe băncile școlii, piața muncii nu oferea prea multe opțiuni avantajoase. Ca nou intrat le piața muncii, fierbând încă de emoție pentru rezultatele cu care s-a încheiat anul școlar, cu mandria scrisă-n frunte, am rămas uimită să aflu că joburile erau oferite tinerilor pe principiul “Primul venit, primul servit”, indiferent de nivelul școlarizării, atât timp cat fiecare ajungea la nivelul minim solicitat de firma la care aplicai.

Am ajuns să am colege cu același nivel teoretic cu al meu, deși, practic, agramații erau la putere. Sunt sigură că nu e prima dată când auziți despre asemenea cazuri, pentru că sunt extrem de dea întâlnite: absolvenți care nu știu să scrie sau să își exercite corect funcția.

Am ales varianta cea mai avantajoasă comparativ cu nivelul de muncă fizică, nefiind total satisfăcută. Însă am avut mari surprize…neplăcute. Am realizat că nu e vina celor ce mi-au oferit postul, ci a conducerii de sus de tot, pentru ca fenomenul nu e întâlnit numai aici. Nu doar eu sunt nedreptățită, dar nu toți ne dăm seama și prea puțini au curajul să spună. Nu cred că se mai întreabă nimeni de salarii, având în vedere câți oameni pleacă în străinătate pentru un altfel de trai. O viață în care poți muncii liniștit, chiar dacă stai în chirie, pentru că banii ajung să îți întreții copilul cât timp e mic, fără să il lași la bunici ca să muncesti, departe de el, pentru bani. Să poți îngrijii mama bolnavă care nu are încă vârsta de pensionare, dar nu se poate pensiona pe caz de boală, că nu e destul de grav, după cum prevăd legile. Și-atunci, ce-mi doresc de la cei ce vor veni la conducere?

Îmi doresc ca munca depusă să fie plătită suficient cât să compenseze efortul depus. Îmi doresc ca orice om care pleacă extenuat după 8 ore de muncă să știe că nu a pierdut degeaba o zi.

Vreau să fie verificate firmele ce consideră că “ore suplimentare în condiții de forță majoră” sunt programele de 12-13 ore, în care niciodată prima și ultima jumătate de oră nu sunt platite, normele de siguranță nu sunt îndeplinite, sănătatea fizică și psihică sunt puse în pericol și nimeni nu ia masuri.

Cred că putem fi sănătoși, avem acest drept, fără sute de acte greșite pentru care tot noi trebuie să plătim, carduri de sănătate tipărite greșit, spitale care se contrazic cu Casele de Asigurări la telefon și oameni plimbați pe drumuri până se însănătoșesc singuri…ca să nu punem și latura nefericită.

Consider că bolnavii nu merită să se întoarcă din spital cu teama că ar trebui să meargă iar acolo, pentru că asistentele dorm, medicii îi scot afară din salon pe motiv că nu au ce face și până și femeile de serviciu îi trezesc dimineața, când abia reușesc, cu greu, să adoarmă. Nu vreau să cred că există țara în care bătrânii sunt îmbolnăviți in azil, intoxicați în spital și trimiși acasă pentru a nu învinuii spitalul la deces.

Încerc să vad un viitor strălucit pentru cei care vor ceva de la viață, în țara lor, studenți care pleacă în străinătate să profeseze pentru că au înțeles din timp că aici n-au loc de cei ce nu se satură de strâns averi.

Cum poate o întreagă nație să arunce cu pietre în politicieni și la ei să ajungă doar flori? Cat de orbi sunt să nu vadă doruri și dureri, cât de surzi să n-audă că țara vrea dreptate, nu bani din fonduri, locuri de muncă, nu reduceri la biletele de avion spre țările învecinate și înțelegere, nu stânci la costum înconjurate de paznici în costum de militar.

Și ca să nu fiu pretențioasă, deși nu pot compara cerințele mele cu dorințele celor ce se bat la conducere, as vrea ca cei ce vor câștiga alegerile parlamentare să ofere exact ceea ce au promis în campanie. Vreau ca promisiunile să nu fie scrise pe bannere și calendare și aruncate-n flăcări, ci să rămână în mintea politicienilor ca un Crez, principiile lor de viață devenind dorințele poporului.

Ieșiți la vot, în număr cât mai mare, pentru a-i alege pe cei mai buni sau, măcar, pentru a nu lăsa pe nimeni să va fure acest drept. Români, votați cu cei mai buni!

votezi - romaniavoteaza 150x150Citeste si: Tu votezi România! Alegerile parlamentare 2016 pas cu pas!

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.