Ce ne lăsăm unul altuia când plecăm?

lăsăm - lovebuna 1024x702
Ingrijirea Pielii - Instantly Angeless

Ce ne lăsăm unul altuia când plecăm? În expedițiile mele de-a jurnalistul și scriitorul novice, am învățat să privesc oamenii, încercând să-i înțeleg. Ceea ce m-a șocat întotdeauna a fost să văd doi oameni care, deși s-au iubit cândva, și-au jurat frumos și o viață prin care ar fi mers cu aceeași inimă, s-au despărțit cu ură, cu reproșuri, sudalme și răni care nu vor trece niciodată.

Este adevărat că iubirea, de-a lungul vremii, se îmbracă în tot felul de ,,straie”, că pasiunea năvălește, ne poate pârjoli și părăsi într-o zi, așa cum nimeni nu poate tăgădui faptul că, trecând prin timp, niciodată nu mai suntem oamenii de ieri, iar visurile ni se schimbă. Dacă te apropii de un om, pentru că vă vedeți așa cum sunteți, pentru că te face să tremuri, pentru că-ți dezbracă inima de frică și pune în viața ta fericirea, iar, într-o zi, totul doare și nu mai pare la fel, despărțirea trebuie să fie făcută în numele iubirii pe care o simțeai la începuturi.

Înainte de a ne vărsa veninul durerii pe care o simțim, poate ar fi bine să ne amintim de câte ori celălalt ne-a strâns în brațe, când nimeni altcineva nu o făcea, să resimțim sărutul de pe frunte, mâinile care ne aranjau buclele, micile șicane și râsete, răul și binele împărțit, gătitul împreună, muzica ascultată, cărțile citite și nopțile năvalnice de dragoste. Deși nu putem asemui viața cu ceea ce vedem prin filme sau citim, îmi place să cred, dincolo de toate care ne pot durea, că despărțirea trebuie să fie dureros de frumoasă, așa cum a fost poate prima întâlnire.

Citește și: „Ești împlinită?„

Aidoma acelei zile în care credeai că sunteți ultimii oameni de pe Pământ, așa și acum să-l poți privi pe celălalt drept în ochi, să-i mulțumești pentru tot ce ți-a dat, pentru fiecare clipă în parte de bine și să îngropi, undeva în cimitirul tău cu uitare, tot ceea ce nu a funcționat ori te-a rănit.

În fond, noi suntem doar ceea ce putem oferi frumos, fără să ne terfelim inimile și promisiunile, știind mereu că timpul nu se întoarce niciodată și că trece prin noi ca un fier înroșit. Pieptul ne va fi mereu mărturia binelui, așa cum, trebuie să putem privi mereu zâmbind oamenii care ne-au privit inima și coapsele dezvelite, ne-au șters lacrimile de pe obraz și au plâns uneori înapoi, cu capul sprijinit pe pântecele nostru. Fiecare te iubesc pe care îl murdărim cu ură, ne împuținează și ne ciobește inima.

Ce ne lăsăm unul altuia când plecăm? Din păcate, ne lăsăm nemulțumirile, reproșurile, regretele și un maldăr de durere, ne luăm fiecare hainele, ne strângem lucrurile și le înghesuim în geamantane, iar bucata de inimă care rămâne acolo, niciodată părăsind ce a iubit, ne mințim că nu o mai vrem. Coborâm scările, ne ștergem lacrimile, ne simțim trădați și nu ne dăm seama că, în urma noastră, a rămas o parte din noi pe care celălalt, într-o zi, când nu va durea atât de mult, o va săruta.

Vom simți acest ultim sărut. Și vom ști că, în pofida durerii, în urmă a rămas o bucată de inimă, iar restul niciodată nu a contat, de fapt.

Sursă foto: Pinterest

lăsăm - loveinimi 768x576 1 150x150Citeste si: Lupți pentru iubirea ta?

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.