,,Ești împlinită”?

împlinită - femeiimplinita
Ingrijirea Pielii - Instantly Angeless

,,Ești împlinită”? Uneori vorbim cu oameni străini, pentru că ne simțim ca atunci când călătorim cu trenul și spunem cuiva pe care-l vedem pentru prima dată tot ce ne doare sau ne face fericiți, ca și cum am vorbi cu noi înșine, știind că, la capătul drumului, vom coborî și străinul ne va uita. Nici noi înșine nu ne vom mai aminti ce am spus sau am ascultat. Alteori, purtăm discuții în care dezvăluim nimicuri sau răspundem din politețe. Sunt și situații când întâlnim oameni care, poate fără să știe, ne ajung în adâncul ființei și ne răscolesc.

Am 24 de ani. Am crezut întotdeauna că știu să răspund la întrebări și că nu pot întâmpina vreo dificultate atunci când vine vorba de a spune răspicat adevărul. Cu toate acestea, când am fost întrebată astăzi ,,Ești împlinită?”, prima tentativă a fost să spun că da, sunt. Apoi, în felul meu înclinat spre filosofie, am vrut să isc o discuție pe marginea împlinirii. Ce înseamnă, până la urmă, să fii împlinit? Adeseori, noi folosim cuvintele ca pe niște vase din care scoatem câte o explicație care să ne liniștească sau să ne scuze.

Citește și: Românii au talent – fenomenul Lorelai 

Aș fi putut minți astăzi sau aș fi fost capabilă să isc un ,,război” pe marginea conceptului de împlinire, dar am sfârșit spunând gâtuită de oboseală ,,Nu”. Un nu dur, rece și brutal. Dacă m-ar fi întrebat în continuare, ,,De ce nu ești împlinită?”, aș fi spus că nu știu. Sunt atâtea visuri pe care nu le împlinim, atâtea lucruri pe care noi le putem croi și totuși le abandonăm, încât, în ciuda vieții noastre aliniate, putem să ne simțim secătuiți.

Din vreme în vreme, trebuie să ne oprim și să vorbim cu noi înșine, uneori chiar să scriem pe o bucată de foaie, cu un creion ascuțit bine, ceea ce ne împlinește. Să împăturim foaia și să o punem în buzunarul de lângă inimă, iar când ne este greu, ori vrem să renunțăm, să recitim. Să o luăm de la capăt. Iar și iar. Să nu  ne lăsăm niciodată în paragină sinele, căci el este izvorul întregii noastre vieți. Fără împlinire suntem aidoma lutului de care olarul nu se apropie niciodată. Avem în mâini posibilitatea de a fi ceea ce vrem, cu multă muncă, firește.

Scriind despre împlinire mi-am adus aminte de un film (Scafandrul și fluturele, 2007) care, acum câțiva ani, m-a tulburat. Zile îndelungi m-am gândit ce aș face eu dacă aș fi în pielea personajului principal și tot ce mi-ar mai rămâne din mine ar fi o mișcare a pleoapelor. Atât. Să am inima plină de răni și nici măcar să nu pot spune asta.

Astăzi, nu am știut să răspund la întrebarea ce mi-a fost adresată. Dacă am pierde tot ce avem, cât de puțin deținem, de abia atunci am fi cu adevărat neîmpliniți. Câtă vreme suntem vii și putem iubi, nimic nu este pierdut!

Ești împlinită?

Sursă foto: farbeyondthequiet.tumblr.com

împlinită - infidellitate 150x150Citeste si: Trădează-mă și spune-mi despre infidelitate

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.