In fiecare lalea albă am sa te caut pe TINE!

In fiecare lalea albă am sa te caut pe TINE! - Book Lovers Good Lovers 1
Ingrijirea Pielii - Instantly Angeless

In fiecare lalea albă am să te caut pe TINE!

Isi ţinea respiratia, doar…doar nu o să înceapă să plângă iar. O picătură de sudoare i-a coborat pe tâmplă și l-a trădat, așa cum îl trădează privirea pe  copilul care face o boacănă. S-a înroșit până spre vârful urechilor și și-a imaginat că poate…că o să facă, că de data asta o să fie altfel și că o să râdă la final. Până la urmă tot ce trebuia să facă era să o sărute. Asta ar fi rezolvat măcar jumătate de drum.  Dacă ar fi avut curaj, poate cafeaua asta târzie  s-ar fi transformat în ceva memorabil, în cele din urmă.In fiecare lalea albă am sa te caut pe TINE! - Book Lovers Good Lovers

N-a mișcat un deget, n-a avut curaj sau poate pur și simplu i-a fost lene. Iși reproșa din când în când că parcă totuși ar fi trebuit să schimbe treaba asta, că lenea asta nu îi aducea mare lucru. Ea îl privea cu ochii goi, ca și când era deja sătulă de inerțialele lor întâlniri. Toate începeau la fel și se terminau la fel, printre picăturile de ploaie care aduceau muzicalitate șopronului. Ferească Dumnezeu să vie iar furtuna, își repeta mereu, în timp ce îi studia reverul cămășii. Uneori avea senzația că toată bucla asta stupidă face parte dintr-un film, unul de comedie sau poate doar unul foarte slab. Ar fi vrut să poată să schimbe ceva, să îl scoată din inerție și să îl admire din nou. Nu știai? Femeile au nevoie să admire, au nevoie să îl admire.

Te-ai gândit vreodată câte ai putea să faci?

– Sunt leneș, știi asta!

– Dacă nu ți-e lene să spui că ești leneș, poate că nu-i totul pierdut!

L-a lăsat  într-o baltă de gânduri, care mai de care mai triste. Noi bărbații, își spunea singur în minte, avem nevoie ca ea să fie fericită. De fapt, dacă mă gândesc bine, eu, Vladimir, am nevoie să știu Olga este fericită! Este? Toată discuția asta din mintea mea este o consecință. Mă uit la mine, mă uit la ea, mă uit la noi, nu pot să mișc un deget.

– Mă mai iubești?…se aude ca un scâncet din camera alăturată

Pauză. Toate suprapunerile mentale, toate conflictele interioare, nimic și totul. În inima mea era ceva de ne-nțeles. Și nu mă refer aici la neînțelesurile clasice, fluierate în vânt, te miri când,  de femeile aiurite. EU, ditamai bărbatul, eu aveam să învăț că nu știam cine sunt și mai ales ce vreau. Am privit în gol o perioadă, pereții albaștri ca marea încă îmi dădau senzația că trăim în port. Cât și-a dorit ea asta. Cât a visat. În secunda aia am înțeles, în timp ce o priveam cum împachetează, că nu e palmă mai dureroasă decât propria analiză. Ar fi putut să mă izbească de pereți, să mă facă una cu pământul, dacă aș fi știut că am măcar o șansă să scap. Știam că n-o merit! Știam…și am lăsat-o să plece. Am să te caut în fiecare lalea albă!

Citeste si :

 

 

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.