Mi-este dor…

dor - 247 365 once upon a time i fell in love with you explore

Mi-este dor…Mi-este dor de tine, din timpuri când nici măcar nu te născuseși, dar eu, într-o altă viață, te visam ca suflet pereche, împlinire a mea ca ființă. Îmi este dor de tine, chiar și atunci cânt ești atât de aproape de mine, lipită de trupul meu, celulă pe celulă, inima mea bătând prin respirația ta.

Ce este dorul? Mulți ar încerca să îl încorseteze într-o definiție sterilă, deloc la înălțimea acestui sentiment care ne ucide și învie în același timp, care ne dezmembrează și ne aduce în brațele persoanei iubite, redesenând tot ce suntem noi. Ce nebunie, mi-este dor chiar și când scriu despre cât de dor simt când nu ești lângă mine.

Dorul nu este definiție. Dorul nu este o figură de stil. Dorul este mistuire. Este Golgota iubirii, cu o cruce în forma de inimă, în loc de piroane, respirații, iar coroana de spini de pe fruntea iubirii să fie fiecare sărutare după care tânjim dar nu o putem primi acum..aici. Atât de frumos vorbea părintele Dumitru Stăniloaie despre dor: „Dorul este apropiat de tandrețe, dar are un caracter mai spiritual decât aceasta. În dor, omul este cu totul la cel pe care îl iubește. Este cu înțelegerea adâncă în acela, dar, în același timp, în dor se cunoaște omul pe sine însuși, cum nu se cunoaște în afara dorului”.

Citește și: Am plecat cândva în lume, fără nici un dor!

Aș mai adăuga eu că dorul este nebunia salcâmilor care înfloresc în mai și te îmbie să îi îmbrățișezi, săruți, muști, ca și când în ei s-a ascuns sufletul pe care îl iubești și după care tânjești. Chiar, oare ești pitită în salcâmul de la intrarea în parc? Am să mă duc în seara aceasta să mușc din el și să văd dacă are gustul iubirii tale. Dacă da, mă mut lângă el până ieși și îmi stingi dorul de tine.

De ce scriu despre dor? Scriu pentru că îmi este dor. Scriu pentru ca, prin cuvinte înșirate aici, să îl mai ostoiesc. Scriu și pentru că am auzit că azi, în lume, este sărbătorit dorul. Este Ziua Internațională a Dorului. Și nu m-am putut opri să nu mă întreb: dorul este de sărbătorit? Să sărbătoresc că nu ești lângă mine, în brațele mele. Că în loc să mă adap din buzele tale ca dintr-un izvor al tămăduirii, mă veștezesc într-un cameră unde ți-ai lăsat definitiv amprenta, parfumul și un tricou pe care îl îmbrățișez ca un disperat?

Ce lume…auzi la ei, să sărbătorim dorul. E ca și când moartea ne cheamă să lăudăm Învierea. Nu, iubita, nu sărbătoresc dorul azi, voi fi probabil singurul om. Prefer să îl las să mă mistuie, să închid ochii și peste o fracțiune de secundă să îi deschid și tu să îmi zâmbești, mușcându-mă și urlând: ”Dorul de tu m-a adus aici. Ce bine, altfel aș fi murit. Tu știai că dorul doare?”

Dorul doar pentru că el reprezintă acel moment când sufletul tău, mintea, părți din trupul tău, se rup și pleacă cu cea care le-a făcut să trăiască. Chiar, tu cum ”petreci” de ziua dorului?

dor - sarutul 1 150x150Citește și: Sărutul neînceput

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem și pe FACEBOOK. Dă-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.