Ne vedem la infinit?

infinit - copilcopila

Ne vedem la infinit?

-Mă iubești?

-Aproape.

-Ce înseamnă ,,aproape”?

-Înseamnă că te iubesc atât de mult, încât, ori de câte ori vei plânge, eu voi plesni pământul ca să mă auzi și să știi că nu ești singură.

 Mereu îmi amintesc un băiat din clasele primare care s-a apropiat într-o zi de mine și mi-a spus că nu țin creionul bine când desenez. L-am privit uimită, cu bretonul căzându-mi pe ochii albaștrii și l-am urât pentru că mi s-a părut că nu mă place și vrea să mă umilească. Într-o zi când desenam însă, am observat că apăsam prea tare și aproape spărgeam foaia cu vârful creionului.  Nu am mai făcut asta și am îndeplinit toate cerințele din bilețelele lui pe care mi le lăsa sub bancă. ,,Ține-ți spatele drept!”, ,,Scrie mai mare la tablă!”, ,,Mâine, lasă-ți părul pe spate!”. Din clasa a V-a, am început să-i trimit bilețele și eu. Îi scriam: nu îți mai ține mâinile în buzunar, nu mai înjura, nu mai alerga pe hol și așa la infinit, dar niciodată nu i-am spus ceva bun, ci i-am dat doar ordine pe care le-a ascultat. Într-o zi, nu mi-a mai scris. Îi murise mama și nu îi mai păsa de nimic.

Citește și: Încotro mergi când nu te grăbești?

Îl pândeam cu jind și, dacă înainte nu-mi plăcea deloc, când eram în clasa a VI – a, voiam să-l țină de mână, așa cum văzusem că fac fetele mai mari. Nu știam ce făcuse în vacanță și nu puteam îndura că rămăsese la fel de trist. Într-o zi, i-am scris un bilețel spunându-i că am auzit că toate mamele ajung în Rai. A tăcut și nu mi-a mai vorbit, nici eu nu i-am mai scris vreodată, dar, de fiecare dată când mă îndrăgosteam,  îi scriam iubitului cu pricina un bilet, dorindu-mi să retrăiesc emoția.

Apoi, mi-am scris bilețele singură: nu te mai prosti, șterge-ți rimelul, încalță tocuri, lasă-ți părul dezlegat, mergi în parc, aleargă, uită, uită…iubește. Plouă. Picurii se izbesc în fereastră. La televizor, rulează o știre despre un accident. Au murit doi copiii. Se lasă întunericul. Ziua aceasta nu a însemnat nimic, în fond. Am rupt o bucată mare de foaie pentru încă un bilet. Voi scrie atât de multe, încât îmi voi umple casa.

*

Nu mai știu dacă mamele sau, în general, toți oamenii ajung în rai, dar, dacă există un infinit, mi-ar plăcea să ne întâlnim acolo, în tăcere ca niște făclii care ard. Să existe un leagăn deasupra unei prăpăstii imense și tu să te joci cu praștia. Dacă nici ,,viața veșnică” nu există și este o găselniță pentru oameni, ca să nu simtă atrocitatea nimicniciei, ce bine ar fi, nu-i așa, noi doi să fim nemuritori.  Astăzi, am citit un text despre dragoste și mi-a venit să plâng. Nu știu de ce. Nu mă întreba de ce. Cred că și tu uneori plângi. Sau poate tu doar râzi. Mi-ar plăcea să fie așa.

P.S. Astăzi, nu am uitat să ud florile.

Sursă foto: Pinterest

infinit - 17361011 1258649617516855 564548709 n 2 150x150Citește și: Noi nu murim niciodată

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem și pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.