Souvenir

souvenir - souvenir

Text de Beatrice Holdon. Souvenir. Devine al nostru în urma unor gesturi fie spontane, fie plănuite, când momente de încântare sublimă ne obligă să le celebrăm, incapabili să le trecem cu vederea. Dincolo de memoria unor locuri explorate, într-un mic souvenir se cuibăresc şi strălucesc îngâmfate toate plăcerile şi bucuriile vieţii.

Un souvenir pretinde evocarea cu subtilitate a unor momente grandioase. Când cuvintele nu –şi au rost neavând în ele forţa care să descrie viu ceva ce pe noi ne-a animat, când nu reuşesc să trezească şi altora aceleaşi senzaţii puternice cum le-am simţit noi oricât de multe şi exploziv exprimate ar fi în dorinţa noastră de a împărtăşi, atunci găsim într-un souvenir loc pentru toate. Fie că sunt bucăţi desprinse din lume, stropi de iubire, emoţii, zâmbete, eforturi, sacrificii, natură, boem şi idilic, exotic sau rustic, atât de intim zugrăvite într-o bogăţie de imagini ce se derulează pătrunzător prin minte, acestea ne păstrează transpuşi pentru multă vreme în atmosfera vibrantă a unui trecut ce ne aparţine şi ne defineşte.

Souvenirul poate fi orice: un obiect micuţ şi delicat cât să-şi găsească loc prin bagaje şi să nu încurce deloc până ajunge acasă unde i se atribuie o poziţie privilegiată printre alte obiecte de decor. La fel de bine poate fi şi un mănunchi de spice strâns pe un câmp copt de soare, într-o după-amiază blândă când cea mai mare realizare a acelei zile a fost poate o coroniţă din flori albastre, maci şi muşetel care ni s-a părut atunci cea mai frumoasă dintre toate…., răpuşi de o dulce trândăveală, savurând printre vorbe şoptite cu cineva drag, mere verzi de vară…

Citește și: Ești fană Britney Spears? Îi poți purta ținutele!

Cât e proaspăt, souvenirul ne câştigă toată atenţia, e plin de viaţă. Strigă cu nesaţ maxima intensitate a trăirilor sau puternicia trupului şi a spiritului ce tocmai am dovedit-o prin calmul şi relaxarea pe care ni le-am îngăduit. Noi înşine ne simţim vii şi proaspeţi şi sentimentul acesta am vrea să dureze o veşnicie.
Souvenirul devine parte a ceea ce suntem, a ceea ce trăim. Ne va aminti întotdeauna fie de zvâcnirile de curaj şi avânt cu care am fost în stare să ucidem rutina, fie deschiderea spre necunoscut cu optimism şi îndrăzneală, spiritul liber şi gustul deosebit al dorinţelor împlinite.

Într-un souvenir se oglindeşte însăşi imaginea noastră. Suntem noi, cei adevăraţi, uimiţi să ne vedem chipul preafrumos şi senin dominat de naturaleţe şi armonie, când orice luptă de peste an şi orice deznădejde se pierd miraculos într-un surâs seducător de vacanţă dintr-o fotografie superbă.
Avem grijă de el şi îl adorăm. Când se învecheşte, punem souvenirul la păstrare, nu-i bun de aruncat, el e dovada clară despre cum ştim să iubim şi să preţuim viaţa. Din cămăruţele inimii, în momente de intimitate, peste timp, la revederea lui întâmplătoare, erup incandescent nostalgiile.

Să avem din când în când nostalgii e semnul unei vieţi pe care nu doar am lăsat-o să treacă, ci am omagiat-o în episoade frumoase care ne revin în minte dintr-o bucurare a sufletului, ca minunate aduceri-aminte şi impulsuri de mândrie că dorinţelor pe care le-am avut nu le-am permis să moară, că ne- am dat fie şi lumea peste cap până ce le-am văzut realizate cu ochii noştri.

Oricât de multă vreme ar trece, micuţul souvenir e mărturia evidentă a înzestrărilor noastre. El ne reaminteşte etapele din viaţa noastră, despre cât de spirituali şi distractivi putem fi, cât de sentimentali, prietenoşi şi generoşi, cât de deschişi suntem spre experienţe măreţe în dorinţa noastră de a ne depăşi limitele seduşi de atracţii, gata să păstrăm tinereţea spiritului prin experienţe speciale.

Souvenirul e proba cuminte a unor momente glorioase în care am ieşit învingători prin inspiraţie, spontaneitate şi creativitate, prin riscuri asumate sau e dovada credibilă că în clipe de graţie am cunoscut tihna perfectă sau alintul sorţii prin lux şi bunăstare nemaintâlnite până atunci.
Discret pentru alţii, poate chiar neînsemnat, un souvenir se preschimbă însă într-o podoabă de nepreţuit pentru noi înşine când păstrează vii frumuseţea şi toate bucuriile simţite de-a lungul unei vieţi pe care am învăţat să o trăim fără rezerve, cu iubire şi entuziasm.

Sursă foto: Pixabay

souvenir - marcela topor 150x150Citește și: IMAGINEA ZILEI – Marcela Topor, românca ce conduce Catalonia

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem și pe FACEBOOK. Dă-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.