Timpul nu se învechește niciodată

Text Loredana Negrilă

Timpul nu se învechește niciodată. Te priveam sorbind relaxată din paharul cu apă. Lumina difuză a veiozei din colțul camerei ne îmbrăca pe amandoi într-un fel ritualic, atemporal. Habar n-aveam cât este ceasul și chiar dacă aș fi știut, n-ar fi contat.
Timpul nu se învechește niciodată, m-am trezit spunând. Timpul este doar un reper, pentru mine, pentru tine, pentru ei. Ne raportăm la timp ca la unitatea supremă de definire a maturității. Dar, ce-ar fi dacă am renunța la timp? Ce-ar fi dacă ne-am măsura existența în emoții, în experiențe, în trăiri?

Ce înseamnă 40 de ani de viață anostă, pe lângă 15 trăiți la maxim? Sau două clipe de fericire supremă, pe lângă ani întregi de singurătate? Ce ne face să traim mai intens? Mai viu? Ce ne face să devenim ceea ce suntem, în final? Vârsta, experiența, trăirea?


Prezentul, mi-ai răspuns zâmbind… Prezentul este un dar.
M-am întors către tine și te-am privit în ochi.
Îmi ești drag și îmi ești aproape, ți-am șoptit în gând. 
M-am cuibărit lânga tine, iar tu ai lăsat paharul pe masă și ai sărutat șuvița mea de par căzută neglijent pe umărul drept. Ca prin vis, îmi răspunzi…


Da, prezentul este cumva, catalizatorul în toate. Prin el ne redescoperim pe noi înșine, pierduți în timp, între delirul fiecărei zile și solitudine. Ne jertfim sufletul demonilor, iar după aceea, luptăm să-i izgonim.

Foto: thoughtcatalog

Timpul - sarutulCiteste si:Unii trăiesc pentru a uita. Alții uită ca să poată trăi

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.