Toate întrebările rămase nerostite

Ingrijirea Pielii - Instantly Angeless

Toate întrebările rămase nerostite.De câte ori scârţâie ceva într-o poveste de iubire simţim nevoia să verbalizăm prin interogaţii tot ce ne frământă. Unii pun întrebările pe parcurs, de fiecare dată când îi roade ceva. Alţii tac multă vreme. Adună supărări, nepotriviri şi consternări. Şi apoi îşi lansează toate curiozităţile dintr-un foc. Lung. Eu fac parte din a doua categorie.

Un astfel de set de întrebări a sunat (sau ar fi putut suna) cam aşa: De unde vii? Ce se întâmplă cu tine în ultimul timp? De ce simt că ceva nu e în regulă? Te vezi cu alta? De cât timp te vezi cu alta? De ce îmi faci aşa ceva? De ce nu răspunzi? Şi, în final, ceea ce cred eu cu singuranţă că a vrut Andrieş să zică prin „din toate-ntrebările, cea mai grea”: Mă mai iubeşti?

Apoi apare cineva. Nu ţi-e nici rudă, nici prieten, nici n-aţi copilărit împreună. Un străin. Cineva în legătură cu care ajungi să te întrebi: Oare el, în momentul ăsta, fix în momentul ăsta, se uită la acelaşi cer? Oare încearcă să deseneze Carul Mare, stea cu stea? Oare ascultă AC/DC când conduce? Oare cântă one of these days I’m gonna ride on, change my evil ways? Oare scoate menta din limonada cu mentă? Oare zâmbeşte des?

Citeste si: Fericire de Rai în suflet de pământean!

Şi, cumva, fericirea lui devine fericirea ta. Supărarea lui o simţi undeva, adânc şi ascuţit, de parcă te sfâşie pe tine. Multă vreme nu înţelegi ce se întâmplă şi cum ai ajuns aşa, pierdut pentru lume, praf, gol şi în acelaşi timp atât de plin, greu şi în acelaşi timp mai uşor decât ai fost vreodată. E un soi de miracol.

Şi, la un moment dat, îţi spune, ca din senin, că eşti un om minunat. Iar tu ai vrea să îi pui un set întreg de întrebări care sună (sau ar putea suna) cam aşa: O să rămâi? O să te văd mai des? O să-ţi fie dor de mine când eşti plecat? N-o să mă uiţi? Te vei întoarce? Şi, dintre toate-ntrebările, cea mai uşoară: Ştii că te iubesc, nu-i aşa?

Dar nu rosteşti nimic din toate astea. Nicio întrebare care să transforme miracolul în scrum. Pentru că tu eşti, de multă vreme deja, praf, gol, plin, greu, uşor şi pierdut pentru lume. Sau pentru că, aşa cum înţelept a scris Ileana Vulpescu, „pe lume sunt întrebări care nu se pun şi răspunsuri mute”.

Foto: navneetvirk.files

Vrei să citești și alte texte scrise de Anda Docea? Cumpără cartea  – Camere de Hotel

Toate întrebările - nu moriCiteste si: Cât să nu mori de sete

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.