Îl vrei pe EL? Mă pierzi pe MINE!

Ingrijirea Pielii - Instantly Angeless

Îl vrei pe EL? Mă pierzi pe MINE! Poveștile de dragoste „ca-n povești„, sunt, spun răutăcioșii, povești. Că prințesa aia care să vrea doar un prinț și nu o duzină de pitici, nu există, iar prințul care dintr-un sărut să te salveze e mort de beat prin cine știe ce bodegă.

Eu, trebuie să recunosc, mai cred încă în iubirea aia care să te mistuie sufletește și mental atât de mult încât să nu mai știi de tine. Sau de mine. Dar eu am fost mereu mai pe povești. Dar ce te faci atunci când iubești o femeie care nu are nevoie doar de iubirea ta, ci dacă s-ar putea, să fie iubită de toată lumea? Asta nu e neapărat un lucru rău, cred că, măcar o dată în viață cu toții ne-am dorit să fim iubiți și apreciați chiar de toți.

Mai trist e atunci când iubirea ta pălește în fața nevoii ei de a fi apreciată de alții. Ajungi să trăiești ziua aia în care deschizi laptopul și în fața ta se deschide, cu încetinitorul, ca într-o scenă de tortură din iad, o poză cu ea, alături de probabil cei doi oameni pe care îi disprețuiești cel mai mult pe lumea asta. Zâmbind, perfectă, cu ochii ei mari, de poveste.

Și ce mai poveste.

Iubirea nu e un joc de societate. E cel mai intim sentiment. Când îl ai, când îl simți cu adevărat, nu te mai interesează de nimic din jurul tău. De nimeni. De aceea se spune, într-un mod mai drăgălaș, că iubirea e sentimentul care prostește, care anesteziază orice în jurul nostru. Și în noi. Când suntem fiecare cu iubirea lui și niciodată amândoi cu aceeași iubire, totul pare pierdut. Sau chiar e.

Voi v-ați simțit vreodată singuri? Înmulțiți acest sentiment cu o infinitate și poate veți descoperi cum se simte omul care realizează că nu e iubit. E ca un flashback memory ce îți dă viața cu rapiditate prin fața ochilor: „așa am fi putut fi noi…uite-mă pe mine în momentul când te-am cerut în căsătorie…primul nostru copil„ pentru ca mai apoi să te trezești într-o cameră goală, rece, întunecată. Și chiar dacă aprinzi lumina, nimic să nu se schimbe.

Un sfat pentru voi, dragele mele care mă citiți. Când iubiți, iubiți cu adevărat. Și dacă tot iubiți, asumați-vă și ceva riscuri. Cum ar fi să lăsați confortul unei relații banale pentru șansa unei povești. Pe care o tot cereți cu atâta forță în voce, dar pentru care nu faceți nimic să o și meritați. Căci v-am tot scris eu pe aici, când voi, în loc să urcați pe scenă și să filmați povestea, vă apucați să distrugeți decorurile, nu se numește decât furie.

Lăsați dorința de a fi iubite de prea mulți pentru sentimentul ăla că sunteți iubite fix de ăla care trebuie. Ăla nătâng uneori, poate și stângace în gesturi, dar pentru care voi sunteți întreg universul. Dacă nici asta nu vă ajunge, atunci suntem condamnați, noi, bărbații, la o tristă singurătate.

Sursă foto: catchy.ro

mine - Poezia Zilei 3Citeste si: Poezia zilei – totul e simplu

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.