Cât de mult îi datorăm lui Ilie Sârbu. Ce îl recomandă pentru șefia de la Curtea de Conturi.

- ilie sarbu1
Ingrijirea Pielii - Instantly Angeless

RomaniaCurata.ro – Ilie Sârbu, celebrul socru al premierului Victor Ponta, se pregăteşte să se retragă din politică. Are 65 de ani, a venit şi pentru el vremea să iasă la pensie. PSD i-a pregătit o retragere spectaculoasă lui tata-socru: vrea să îl instaleze vicepreşedinte la Curtea de Conturi şi, pe post de pensie, să îi ofere un venit lunar călduţ. Poziţiile de preşedinte, vicepreşedinte şi de consilier de conturi, care fac parte din structura de management din cadrul Curţii de Conturi, sunt remunerate cu venituri de peste 10.000 de lei net pe lună şi sunt „garantate”, conform legii, pentru o perioadă de nouă ani. În 2014, vicepreşedintele Elena Doina Dascălu a strâns la “teşcherea” 141.290 lei.- ilie sarbu

foto:ziuaveche.ro

România Curată vă prezintă în serial CV-ul care îl recomandă pe Ilie Sârbu pentru această funcție, “meritele” deosebite în câmpul muncii pentru care merită recompensat cu o asemenea ieșire triumfală din prim-planul politicii autohtone. Astăzi, în al doilea episod, vă propunem rezultatele sale ca ministru al Agriculturii. Din această funcţie publică, a reuşit să sprijine interesele companiei Fangmeier, unde fusese administrator şi l-a urcat pe cai mari pe Culiţă Tărâţă; sub Ilie Sârbu, Dan Voiculescu a înșfăcat terenurile Institutului de Irigații Băneasa, Ion Ţiriac a pus mâna pe domeniul de vânătoare de la Balc. Tot atunci s-a semnat extrem de nocivul contract cu Schweighofer Holzindustrie.- i sarbu

foto:gandul.info

Firma administrată de Sârbu s-a iţit în spatele asociaţiei salariaţilor de la Grabaţ

Sârbu a ajuns ministru al Agriculturii începând cu decembrie 2000. Sub el s-a înființat una dintre cele mai infame instituții ale României, “Agenția Domeniilor Statului”, care în esență avea ca misiune să administreze ca un bun gospodar toate terenurile agricole din proprietatea statului, arendându-le sau concesionându-le la prețuri realiste oricărui businessman care vroia să facă agricultură. Însă nu s-a întâmplat așa, ADS-ul dovedindu-se a fi de la bun început doar o unealtă prin care cele mai bune ogoare ale țării au fost concesionate grupurilor de interese pe perioade enorme de timp, de până la 49 de ani, contra unor redevențe adesea simbolice, la hectar.

Din numeroasele “contracte” încheiate de ADS în acea perioadă face parte și privatizarea IAS Grabaț, județul Timiș. Aflată la 51 km de Timișoara, Grabaț e un sat cu o mie și ceva de suflete, care a luat ființă în 1764, în timpul celui de-al doilea val de colonizare a Banatului, când s-au stabilit aici 40 de familii venite din Alsacia, Lorena, Rheinland Pfalz, Wurtenberg, Schwarzwald și Luxemburg. Caracterul acestei așezări nu e dat doar de specificul cultural al fondatorilor săi, ci și de solul exceptional, preponderant cernoziom, și de faptul că excesele climatice sunt rare, fie că este vorba de secetă, fie că e vorba de arșiță sau temperaturi foarte scăzute, ceea ce permite cultivarea unei diversități foarte mari de plante, cu randamente excelente, de 7-8 t/ha în mod uzual la grâu și de peste 10-11 t/ha în cazul porumbului.

 

În 2002, legislația încuraja PAS (asociațiile salariaților) să participe la licitații și să se lupte cot la cot cu afaceriștii pentru achiziția fermelor în care erau angajați. Așa s-a întâmplat și la Agroindustriala Grabtim Grabați SA. În vara anului 2002, s-au înscris la licitație Societatea Agricolă Bancom Comloșu Mare (fondată de Vasile Busuioc, primarul PSD din Comloșu Mare) și Asociația Salariaților PAS Grabtim Timiș. În mod surprinzător, în plină “eră PSD”, nu a fost declarată câștigătoare firma PSD-istului, ci Asociația Salariaților, ceea ce reprezintă la prima vedere o “victorie a proletariatului”, care și-a luat destinul economic în propriile mâini, cumpărând în rate acțiunile IAS-ului cu 135.000 lei, bani plătibili în rate de câte 20% întinse pe 5 ani și concesionând terenul Agroindustrialei IAS Grabtim Grabați SA în schimbul unei redevențe de 565 kg grâu/an.

Doar că un raport al Corpului de Control al Ministerului Agriculturii din 07.02.2006 (mandatul lui Gheorghe Flutur, PDL) sesiza că de fapt rata pe care ar fi trebuit să fie plătită de Asociația Salariaților în contul ADS pentru ferma cumpărată, a fost virată pe 11.07.2002 de către Fangmeier Agro Impex SRL, adică firma al cărei administrator fusese Ilie Sârbu. Până pe 20.12.2002 s-a transferat către Frangmeier întreg pachetul de acțiuni al Agroindustriala Grabtim Grabați SA. În doar un an, succesul privatizării prin Asociația Salariaților s-a transformat într-o înjumătățire a personalului angajat.

La prima vedere e o coincidență că fix firma Fangmeier, unde a activat ministrul, a ajuns proprietară pe o fermă extrem de valoroasă, privatizată de ADS, subordonată ministerului. Asta cu atât mai mult cu cât, deși timp de două luni mandatul de ministru al Agriculturii și cel de administrator al Fangmeier Agro Impex SRL s-au suprapus (28.12.2000-28.02.2001), privatizarea IAS Grabaț a avut loc la un an și 4 luni după ce Ilie Sârbu rupsese oficial legăturile cu Fangmeier.

Însă nu și soția sa, Mariana Sârbu, care a continuat de-a lungul anilor să fie salariata nemților, luând de la Fangmeier Gmbh Germania pentru funcția de “consilier relații România” câte 9.600 euro/an cel puțin până în anul 2014 (AICI).

Mai mult, privatizarea în urma căreia Fangmeier s-a ales cu un activ extrem de valoros al ADS s-a derulat în mandatele a doi directori generali ai ADS care fuseseră anterior angajați cu funcții de conducere ai Fangmeier din perioada când Sârbu era administratorul acestei firme. E vorba de directorul ADS Cristinel Candet, cel care a inițiat 21.12.2001 procedura de privatizare a IAS Grabaț și de directorul ADS Corneliu Popa, cel care a finalizat privatizarea IAS Grabaț (anchetă realizată cu sprijinul TIMPOLIS).

Insula Mare a Brăilei, dată lui Culiță Tărâță sub Ilie Sârbu, cu ajutorul lui Alex Bittner

În august 2001, la doar câteva luni după ce Sârbu a fost uns ministru al Agriculturii, Culiţă Tărâţă, pe atunci deputat PSD, semna cu statul român “contractul vieţii lui”, care l-a metamorfozat peste noapte în cel mai mare moşier al ţării și posesorul celei mai mari ferme agricole din Europa, CA-ul Agenţiei Domeniilor Statului concesionându-i insula fără licitaţie pe o perioadă de 20 de ani pentru o redevenţă de numai 500 kg de grâu la hectar, în condiţiile în care IMB beneficiază de o infrastructură complexă de irigaţii, drumuri de acces, reţea electrică şi facilităţi portuare .

Momentul înstrăinării Insulei a fost unul în care e menționat și numele lui Sârbu. Astfel, pe 27 august 2001, Ilie Sârbu ar fi venit personal la şedinţa respectivă şi, fix după ce şeful ADS a informat audienţa despre intenţia lui Tărâţă de a prelua insula, ministrul ar fi intervenit, transmiţând un mesaj subtil, prin care-i zorea pe membrii CA să voteze concesionarea. În discursul său în fața audienței, Sârbu ar fi subliniat „necesitatea arendării rapide a Insulei Mari a Brăilei”. Ilie Sârbu a dezmințit ulterior acuzaţiile de trafic de influenţă în favoarea lui Culiță Tărâţă: „Eu nici nu vedeam hotărârile şi deciziile pe care le lua CA al ADS. Aşa era legea, aşa făceam. Erau suverani. Ministrul şi ministerul nu se implicau”. Culiță Tărâță, intervievat în 2010 pe acest subiect, a declarat că nu-și mai amintește dacă Sârbu a participat sau nu la ședință.

vezi restul articolului aici: Romania Curata

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.