Lumina a durat puțin. De ce ne facem rău?

Lumina a durat puțin. De ce ne facem rău? Nu știu de ce ne facem rău unii altora, de ce ne lăsăm pradă unor trăiri care n-au legătură cu bunătatea sau de ce ne încăpățânăm să facem ca lacrimile să curgă pe obrajii copiilor noștri. Acum câteva luni, în vară, am primit un email care s-a transformat în „Dă-mi, Doamne, o  Doamnă cu pantofi albaștri”. Un text emoționat al unei mame care nu mai găsea ieșirea.

Am citit povestea doamnei cu pantofi albastri intr-o pauza in garda. Eram la spital, intr-un orasel francez, in biroul meu. Fetita mea era in tara, la tata, in programul de vizitare. Am citit-o printre hohote de plans pentru ca mama aia amarata si umilita sunt eu. Si mai bine ca mine, nu-i stie nimeni durerea. Am trait iadul ei, il traiesc inca, o poveste veche de vreo sase ani de cand am introdus actiunea de divort. Iar de atunci, povestea se tot repeta.

Articolul a avut succes și măcar într-o primă fază, mama și fetița ei au putut să respire.  Au primit un odin de protecție. Acum lucrurile o iau de la capăt. Iată:

Va scriu, pentru ca nu stiu cui sa scriu, dumneavoastra ati fost primul om caruia i-am scris cand nu mai stiam ce sa mai fac si cand simteam ca nu mai am putere sa lupt singura. Am avut pana ieri ordin de protectie. Simina a intalnit, in sfarsit o doamna care a facut lumina, dar lumina a durat putin. Ordinul ei de protectie a fost casat ieri, definitiv.

La ordin, doamna Badau a audiat fetita jumatate de ora, timp in care i-a povestit tot.A fost o adevarata doamna cu pantofi albastri. Au si glumit. A coborat de pe piedestal si s-a facut om. Si a inteles tot. Am introdus acel ordin pentru ca, din septembrie Simina a refuzat sa il mai vada pe tatal sau. Dupa ce au stat aproape o luna impreuna, in vacanta, a refuzat cand a venit acasa sa il mai auda la telefon sau sa mai mearga in vizita la el. A fost a treisprezecea ancheta sociala de anul acesta, comandata de tata, care i-a pus capac.

Citeste si: Zece regului pentru părinți via Andreea Marin

A fost un aranjament procesul de ieri. Da, se poate…Am trait sa vedem si asta. E ingrozita. Avem din nou program de vizitare, din nou va veni la scoala sa o ameninte.  Tin sa precizez ca, procurorul din apel a pus concluzii de respingere a apelului ca neintemeiat si a motivat trauma la care a fost supusa si care reiese clar din probatoriu. Judecatoarele au admis in totalitate apelul si au respins ordinul in totalitate ca neintemeiat. Se lasa noaptea peste Romania. Fostul meu sot are resurse sa influenteze Protectia Copilului, psihologi care, desi nu m-au vazut vreodata apreciaza ca EU mi-am abuzat grav copilul cerand ordin de protectie si dorind sa profesez in Franta.

Ultimele inscrisuri depuse la dosar despre asta sunt. Despre cum considera Protectia Copilului si un psihilog ce nu m-a vazut niciodata si pe baza unor inscrisuri si o ancheta psihologica efectuat la cererea paratului acum un an, concluzioneaza direct sau indirect ca  eu abuzez grav minora si ca aceasta nu are discernamant. Am nevoie de o ancheta, jurnalistica.Nu mai cred in justitie, nu mai pot sa cred. Am nevoie de un miracol, pentru ca suntem atat de singure si neputincioase. In sfarsit, copilului mei i se facuse dreptate.

Au urinat, iertati-ma, pe curajul ei de a spune ce grozavii face tatal. I-au validat psihopatului comportamentul. E noaptea mintii.. Va rog sa incercati sa ma ajutati, poate aveti un coleg editorialist care poate realiza o ancheta jurnalistica in cazul acesta. Si sa scoata mizeria din sistem de sub pres. Nu mai e lupta mea. E despre toti copii scuipati de sistem, de toate mamele care sunt in situatia mea, sunt tare multe, credeti-ma.  Dar fostul meu sot are resurse peste medie. Toti colgii lui de facultate sunt in inalte functii politice.

A fost un mizilic sa intervina in acest caz. Poate mult, foarte mult, si e disperat ca si-a pierdut puterea. Fetita nu mai e marioneta, in sfarsit, nu ii mai e frica sa spuna adevarul. A spus in instanta lucruri pe care nici mie nu mi le-a spus.  Am avut, datorita curajului ei si intelepciunii judecatoarei, o luna de liniste. Nu mai am nici o speranta. Daca pentru un ordin de protectie, partea adversa a depus asa un efort, pe drept comun, orice probe as avea si oricare mi-ar fi avocatul, ma vor linsa in apel.

 Nu m-am prezentat pentru ca la primul termen rectocolita mea s-a agravat. Nu am vrut sa trec prin supliciul de a asculta partea adversa ca ma taraste iar in noroi, cand eu stiu ca fetitei mele nu i-am facut nici un rau vreodata, sa o aud iar cum explica faptul ca fetita mea minte la comanda. Ca fetitei nu ii e frica, doar rusine. Dar eu nu mi-am crescut copilul in rusine.Niciodata. Va rog sa ma ajutati, va rog! „

Imi doresc să aud și părearea tatălui, așa e jurnalistic corect. Dar dacă știe cineva cum am putea să dăm o mână de ajutor, vă rog să-mi spuneți. Un avocat bun pe zona asta, un sfat, un gânmd bun, toat ne ajută  atunci când apar cumpene în viața noastră. Indiferent ce lupte sunt între doi oameni, copilul nu are de ce să sufere, el este singurul lucru sfânt care merită să fie protejat. Să auzim de bine!

Foto: huffingtonpost.com

ne facem rău - femeielaptopCiteste si:Doamna cu pantofi albaștri

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.