De ce ne uităm părinții?

ne uităm părinții - 14536579 10209047457078530 1492042507 o 1024x576

De ce ne uităm părinții? Am 36 de ani și când e vorba de părinți, mi se taie respirația.  Poate nu-s cel mai bun exemplu, mai ales că știu cum e să îți iei la revedere de la părinte în copilărie, atunci când tatăl meu a plecat către lumi mai bune.

Azi vreau să vorbim despre părinți, despre părinții aia pe care îi uităm. Dacă dau timpul înapoi n-aș spune că am avut o relație perfectă cu ai mei, așa ca în filmele clasice despre părinți și copii. Eu prea independentă, ei prea orgolioși, știți cum e!

Maturitatea are însă un fel tare ciudat de a te face să vezi lucrurile din altă perspectivă. Maturitatea și momentul în care aduci pe lume un pui de om. Atunci, toate fricile pământului ți se cuibăresc în suflet, ca o dovadă clară că nu mai ești copil.

Și-o să te ia un plâns, așa ca și cum ar fi ultima zi de vară din copilărie. O să-ți fie dor să mai fii copil, să te ia cineva în brațe, să îți facă cineva ceva de mâncare sau să te întrebe ce ai făcut la școală.

Ce bine ar fi să mai putem să fim copii…Când ajungi la maturitate îți dai seama de fricile pe care ei le-au avut, realizezi că poate s-au chinuit mai mult ca tine, mai ales că vin din alte generații…ceva mai puțin relaxate.

Ei n-au avut voie să exprime dragostea, pentru că așa era pe vremea aia. Eu îi vorbesc lui Idris despre iubire, ori de câte ori am ocazia. Și totuși, unii dintre noi, ajung să îi uite pe părinți. Într-una dintre discuțiile de viață pe care le-am avut cu mama ( si sper sa mai am inca un milion ca nu m-aș sătura) …mi-a zis o vorba care m-a ars pe suflet. Acum, că sunt mamă, mă arde chiar și mai tare.

– Voi, copiii, puteți să trăiți fără părinți. Noi, părinții, murim fără voi!

Ce ar mai fi de spus? Că îmi doresc să ma enerveze, dar să îi știu acolo…acasă. Că n-am să pot vreodată să șterg numărul mamei sau al tatălui din telefon, când ei nu vor mai fi.  Că nu suport nici măcar gândul că ar trebui să îmi iau la revedere. Din nou…Și dacă ai avut norocul să realizezi că timpul se scurge și nu în favoarea lor, sună-i, du-te la ei, ia-i în brațe și spune-le că îi iubești.

De ce îi uităm?

  • Pentru că ni se pare că nu mai țin pasul cu noi
  • Pentru că ni se pare că avem lucuri importnte de realizat, altele decaât afecțiunea pentru ei
  • Pentru că ei ne ceartă, iar noi vrem să fim mereu independenți
  • Pentru că nu înțelegem felul lor de a reacționa
  • Pentru că atunci când nu ești părinte, ți se pare că meriți totul și uneori ești în eroare

Citeste si: Dormi sau nu dormi cu copilul?

Pentru ei înseamnă enorm, iar pentru tine e ca o mână de balsma peste suflet. Măcar vei știi că ai apucat să le bucuri sufletul, să le luminezi privirea și să le mângîi rănile. Nu mă-ntrebați de ce sunt tristă, că nu sunt, mi-a picat la cafea un filmulet care m-a făcut să plâng. La propriu… Vi-l recomand, cu șervețele! Luv, Em!

 

ne uităm părinții - 13015042 1167620059915900 1358787715 n 150x150Citeste si: Dacă nu mă admiri, lasă-mă în pace!

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

 

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.