Și apoi…a nins

ninsoare

Articol scris de Elisabeta Pancea. Și apoi…a nins.Trecută prin lume ca prin vis, îmi amintesc vag cele întâmplate.

Era seară, zâmbetele molipsitoare ale oamenilor cucereau sufletul mic, plăpând, agățat de cea mai slaba licărire de speranță cu un fir de pânză de păianjen ale copilului din mine în timp ce, în lumea lor, fluturii de gheață din decembrie aveau puterea să zboare până pe cele mai îndepărtate dealuri ale fericirii și să se-ntoarcă încărcați de căldura și lumina razelor de soare.

Din întunericul inimii s-a auzit clinchetul unui clopotel, glas de copil întâi plecat în vestirea întâmplărilor cele bune și frumoase ce-aduc momente unice în viețile tuturor: renasterea lor. Nu înțelegeam cum a devenit lumea atât de euforică, când mai ieri ea spărgea farfuriile pentru ca modelul lor alb cu albastru nu e cel dorit de ea. El, supărat, a plecat la cel mai apropiat bar, uitând că mai au cumpărături de făcut. Iar mititelul nu și-a făcut temele, a izbucnit în plâns și a fugit în camera lui, speriat. Spunea rugăciuni sub pătură, cum îl învățase bunica lui.

În altă parte, un bărbat plin de sine deschidea portbagajul în timp ce doua femei, probabil mamă si fiică, se chinuiau să care niste bagaje. Cea în vârstă avea lacrimi în ochi, dar și le-a șters cu mâneca de la cămașă înainte să le vadă fiica ei.

Citește și: Suflet ascuns în chip cioplit de stâncă

Copilul vecinei de la etajul 2 e plecat în altă țară. Mama lui a primit recent o scrisoare prin care el îi spunea că e bine, lucrează la o firmă importantă recent venită în țară, însă nu poate pleca, deoarece sunt la început și e nevoie de el acolo. L-ar fi vrut lângă ea de Sărbători, însă era bucuroasă că-și găsise un rost. Nu știa biata femeie ca scrisoarea era trimisă de un prieten al băiatului, în timp ce acesta muncea din zori și până în seară la o spălătorie din alt oraș pentru a strânge bănuți să își plătească chiria.

Revedeam momente, trăiri ale fiecărei persoane, clipe de fericire create printr-o minciună care-și găseau, în final rezolvarea, mai grav decât se gândea cineva.

Ma-ntreb…ce caut eu în toate locurile alea, să privesc nenorocirile altora? De ce acum, înainte de Crăciun?

M-am pus în pat, ca în fiecare seară. M-am rugat celui ce-mi veghează somnul, viața și mintea să-mi dea zăpadă. Nimic mai mult. Am adormit și i-am văzut pe toți…am înțeles acum de ce nu toate dorințele se împlinesc: cei îndurerați au altele mai mari în fața cărora trebuie să le cedăm pe ale noastre. Să nu le uităm, că se-mplinesc doar dacă le dorești cu adevărat, dar să le oferi timp…nu doar dorințelor, ci tuturor. Tuturor oamenilor care nu mai au timp.

nins - suflet de femeie 3Citeste si: Vine Crăciunul. Curățenie în suflete când facem?

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.