Fericirea de doi lei

fericire - fericire 1024x678
Ingrijirea Pielii - Instantly Angeless

Fericirea de doi lei. Chiar dacă viața este un zbucium perpetuu, iar noi ne târâm printre vise, îndrăzneli mărețe, planuri lăsate la dospit și dureri care nu ne mai trec, trăind într-o lume a uitării sinelui și îngrijirea suprafețelor, fără să ajungem la propriul miez, ori al celorlalți, există maluri pe care ne putem odihni inimile.

Ieri.

Miezul nopții. Răcoare. Liniște. În capătul trotuarului, o tânără își face o poză cu un pisic mic, găsit pe stradă. Îl mângâie în neștire. Pâlcuri de tineri revin acasă de la un concert. La chioșcul non-stop de pe colț, vânzătoarea, mai tânără cred decât mine, trage hulpav dintr-o țigară, bea un energizant și râde și ea. Trec câteva mașini. De la ploile de acum câteva zile a rămas o baltă. Blocul galben pare un animal cu spatele lat care doarme. De după ferestrele deschise, se aude un scâncet de copil. Un duș pornit. Cineva fredonează. Pâlpâie o lumină. În spatele acelor ziduri, sunt oameni care iubesc, urăsc, fericiți ori înveninați de tristeți. Ca în spatele zidurilor din fața tuturor inimilor de care ne ciocnim pe stradă și ni se pare că ne privim, că ne înțelegem și ne suntem alături. Ne alintăm doar tencuiala care, după orice fericire sau suferință, crapă, cade, iar noi ne grăbim să punem alta. Mai groasă, din teama de a nu rămâne cu inima neacoperită.

Atunci.

Cred că era 1996. Plouase. Când călcam desculț pe iarbă mereu alunecam, dar mâna mare a Bunicului mă ținea atât de strâns, încât m-am gândit că mi s-ar putea rupe rămând în mâna lui, dar nu mi-ar da drumul. Ca să ajungem în fața apei, trebuia să trecem un pârâu. În brațele Bunicului păream o păpușă de cârpe. De după pieptul lat al său mi se vedea doar creștetul și, când credeam că va aluneca și vom cădea în râu, râdeam. Râdeam vârtos și tare, încât Bunicul mă urma. I se dezveleau dinții mari, drepți și nasul lui precum o căpșună se încrețea. Își răsufleca mânecile cămășii, mă lăsa jos din brațe și continuam drumul. Uneori îmi spunea ,,Să te înțelegi bine cu oamenii, oriunde vei merge tu”. Zâmbeam și gândeam în sinea mea de copil: Unde să mă duc, Bunicule? Eu stau aici. Pe drumurile acestea pline de colb, bălți și noroi când plouă, râme, gunoaie venind din drumul mare, cu casele turtite și oamenii bătrâni, cărând găleți cu apă în mâini.

Citește și: Opusul iubirii nu este ura, ci frica!

*

În urma unui studiu de peste 70 de ani, sub egida a patru generații de cercetători, prin analiza vieților a peste 700 de bărbați, din adolescență până la bătrânețe, s-a constat că, deși un procent de 80% dintre tineri spun că o viață fericită constă în a fi bogat și celebru, fericirea stă în oameni și-n legăturile sociale pe care le avem, la care se adaugă dragostea. O fericire de doi lei, nu-i așa? Atât de la îndemână nouă. Nu îmi pot închipui de unde știa Bunicul că trebuie musai să te înțelegi cu oamenii (are și inima înțelepciunea ei), dar eu l-am înțeles prima dată când aveam 20 de ani, sufeream din cine știe ce copilării, iar el mânca cu Bunica din aceeași farfurie. Văzând că mă uit curios, Bunica mi-a spus că oamenii care mănâncă din aceeași farfurie se întâlnesc și pe ,,lumea cealaltă”. Nu credeam atunci prostia aceasta cu lumea de dincolo, dar mi s-a părut frumos să te gândești că nu vei ajunge în nimicnicie singur. Când cineva trecea pe drum, indiferent de orice ar fi făcut, Bunicul alerga spre poartă, saluta omul cu pricina și sporovăiau împreună îndelung, până când vreo soție începea să suduie, iar făptașul râdea.

Lumea aceea trecută mi-a lipsit atunci când a trebuit să merg pe stradă pe lângă sute de oameni pe care nu trebuia să îi salut. Câteva luni, am scăpat câte un ,,Bună ziua” pe stradă și pentru că toți mă priveau ciudat, am renunțat. Ciudat, straniu și rece, mi s-a părut și faptul că stând în același bloc nu ajungeai să-ți cunoști toți vecinii, iar dacă te ciocneai de câte unul, raporturile rămâneau mereu sterile, de conveniență. Peste câțiva ani, au explodat rețelele de socializare; un fel de sate virtuale, pline de minciuni, prefăcătorie și oglinzi în fața cărora venim înfrumusețați peste putință, astfel încât să epatăm. Poze cu pisici, cu cafele și flori cu sclipici modificate în Photoshop, sânii opulenți la vedere, meschinării, toate amestecate în ceva ce ar trebui să suplinească apropierea umană. Oamenii se îndepărtează astfel de ceea ce îi lega odionioară și-i unduia în numele frumosului.

O strângere de mână. O discuție față în față, privindu-ne în ochi, așa cum suntem, fără filtre, până-n adâncul lipsurilor noastre și avuțiilor din care am vrea poate să dăm, dar nu avem cui. Conectările sociale, reale, spun specialiștii, le oferă oamenilor o viață mai lungă, tihnită și fericită, fără să experimenteze atât de mult angoasa singurătății și teama în fața durerii. Un partener de viață care să fie acolo când ne este cu adevărat greu ne ajută să trecem prin viață râzând, chiar și atunci când ne doare.

Oamenii au știut aceste lucruri dintotdeauna. Înainte de a fi desfășurate studii felurite. Apoi, ceva s-a pierdut, căci am început să ne distanțăm unii de alții, în căutarea unei fericiri scumpe, opulente și utopice. Când, de fapt, adevărata fericire costă doi lei sau nici atât și este făcută din multă dragoste față de oameni, din prietenii adevărate și povești de iubire.

Așa cum a știut, poate fără să vrea, Bunicul meu de 86 de ani, trăind peste 50 de ani lângă aceeași femeie, înconjurat de oameni, mereu pregătit să-i ajute pe ceilalți, să-i știe și se întovărășească cu ei. Pentru o vorbă bună, un pahar de țuică dat repede pe gât și un râs șăgalnic. Înțelegând că omul nu este doar un ,,animal social”, ci și o inimă care poate da și primi iubire!

Sursă foto: Tumblr

fericire - soarevara 150x150Citeste si: METEO – Vremea pe 2 săptămâni: caniculă și furtuni!

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.