Fericirea este albastră

fericire - fericire
Ingrijirea Pielii - Instantly Angeless

Fericirea este albastră În vreme ce pentru unii dintre noi ,,fericirea” înseamnă să poată respira pentru câteva clipe mai bine, să poată vedea sau merge, pentru alții se lățește pe foi întregi de planuri și obiective de atins, doar-doar, se vor simți împliniți.

Când mergi printre bolnavi însă, ca printre niște șiruri de soldați încolonați, dorindu-și să stea cât mai drept și să nu înceapă să plângă de durere, îți dai seama că fericirea este mult mai puțin decât visurile pe care le ticluim și-n urma cărora alergăm cu deznădejde, sperând că-n golul neîmplinirii se va așeza mult râvnita ,,fericire”. Ca și cum am fi un șes cuprins de apă și, dintr-o dată, totul ar avea un înțeles și un scop, iar noi ar trebui să întindem mâna și să luăm.

Firește nu sunt primul aventurier care și-a pus în gând să scrie despre fericire, există atâtea tratate și teorii, încât toată viața am putea doar să învățăm despre ea, dar cred că fiecare piept își croiește propria împlinire, ca o credință sieși pe care, dacă nu o abandonează, îl va duce spre împlinire. Marcus Aurelius spunea că pentru a fi fericit îți trebuie puține lucruri. Pe bună dreptate, faptul că poți alerga, că vezi, că auzi, că simți ploaia pe chip ori căldura Soarelui pe genunchii care poate te dor, este destul.

Citește și: Viața ca o scenă de teatru

Cred că fericirea este albastră. Ori de câte ori privim Cerul și ne dăm seama că suntem ,,îngropați” între Pământ și el, avem certitudinea că o putem lua de la capăt.  Să spunem ,,Te iubesc”, să îmbrățișăm sau să iertăm, să străbatem parcurile, pădurile, să stăm tolăniți pe malul mării, să întindem mâna spre nori din vârful muntelui sau, pur și simplu, să împlinim un vis pe care l-am ferecat de multă vreme în spatele inimii.

Fericirea este albastră și pentru că lacrimile de durere sau de fericire par smulse tot din Cer, iar când iubim ceva se petrece în pieptul nostru care seamănă cu o mare fără sfârșit. Avem dintr-o dată maluri și, în pofida sărăciei noastre, ne simțim nemuritori. Cerul pare să ne râdă, iar oamenii sunt frumoși și buni. Nu vrem decât să ajungem lângă celălalt, să cădem în genunchi și să-l rugăm să ne lase să-i înghițim respirația, surâsul, pașii și gândurile, să închidem în noi nemurirea clipei și să ne pierdem așa. Îndrăgostiți. Îmbătați de o fericire care nu are nevoie decât de celălat, cu care am putea înfrunta orice sfârșit și durere, râzând din adâncul ființei.

Nu știu dacă albastrul fericirii mai are nevoie de un argument, dar, uneori, când privești Cerul cu inima dezbrăcată, închizi ochii și-i strângi, apoi îi deschizi dintr-o dată, îți pare că toată lumea este un Cer imens, că pe drumuri curg Îngeri, se îmbrățișează copacii, râd bălțile și oamenii cântă. Firește, ați putea crede că sunt un nebun, dar voiam să vă spun că fericirea albastră.

Poate vă ajută la ceva când faceți cozonaci săptămâna asta. Dacă puneți o bucată de Cer în ei, ies mai buni, mai plini și mai pufoși. Pe cuvânt de nebun cu o fericire albastră!

Sursă foto: Pinterest

fericire - 652x450 157292 incepe saptamana mare iata ce esti obligat sa faci 150x150Citește și: Câți dintre noi am mai da măcar 30 de arginți pe Hristos?

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem și pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.