Minunata duminică la muncă !

muncă - sunday
Ingrijirea Pielii - Instantly Angeless

Articol scris de Elisabeta Pancea. Minunata duminică la muncă ! Dragii mei, voi ați întâlnit până acum, la cursuri, la muncă, la bibliotecă sau în oricare alt loc, genul acela de persoană care, ori de câte ori îi explici un lucru, spune că a înțeles, apoi face totul pe dos? Sau celalalt gen, care face totul în așa fel încât, daca ați fi nevoiți sa îi treceți pragul, v-ați astepta la urmările unui război într-o cameră?

Ei bine, eu am avut ghinionul si totodată norocul să dau de astfel de persoane înca din școală și, în prezent, să am o astfel de colegă de muncă.

Venind la muncă nu foarte bine-dispusă, că știm toți cât de frumos e să începi săptămâna duminică, am simțit un fior care-mi pătrunde adânc în trup, pornind de la picioare, pe șirea spinării, pulsându-mi în vene, până în vârful firelor de păr… Nu era frig, nici nu uitase clima pornită la 16 grade, ci mirosea îngrozitor, parca ar fi scris “fermă” pe ușă, iar eu nu văzusem. Mesele pline de mâzgălituri (cred că oamenilor le place de colega mea, erau și numere de telefon), hârtii pe jos, toate dosarele pe birou, însoțite de un bilețel: “Am uitat sa fac actele, fa-le tu, te rog”. N-am găsit nici pana acum explicația de la “am uitat”, fiind în fața ei când a scris biletul, dar să mergem mai departe. De pe geamuri cred că aș fi putut lua fără probleme amprentele clienților, iar porumbeii și-ar fi umplut gușile cu semințele de pe jos.

Odată terminată curățenia, hai să trecem la acte. Foaia asta aici, cealaltă în dosarul de acolo, asta capsată cu asta…unde e capsatorul? Eh, îl iau pe cel de rezervă care e…aici nu. Nici aici. Dar puteam să jur că aici l-am lăsat, doar nu l-am folosit de luni de zile. Lasă, capsez mai târziu, acum pun în dosare…când găsesc perforatorul. Și dosarul care trebuie.

Așa a decurs jumătate din zi. Încep să cred că și fosta colegă de școală, și actuala colegă de muncă au ceva ritual provenit din strămoșii zodiei, (că mai sunt și aceeași zodie, nu spunem care, să nu jignim pe nimeni), care le stimulează să verifice soliditatea si textura obiectelor, fie ca au sau nu nevoie de ele, apoi să le puna unde nimeresc. Sau ceva ritual, la 9:00 am si pm, în care încearcă sa folosească mai multe lucruri în același timp. Nu le iese, se enervează, și dau cu ele unde nimeresc.

Oh, și-ar mai fi: “Nu a răspuns X-ulescu la telefon, nu știu ce să fac, le-am lăsat așa, să le faci tu, să nu fac greșit ”, “N-am știut ca scrie acolo, chiar nu mi-a dat prin minte să mă uit, scuze.” și cea mai originală, când exista doar un set de chei,” Sună-mă cand ajungi, să îți zic unde am lăsat cheile”, pe un bilet de pe birou. Dar pe astea le povestim altă dată, când nu e duminică.

Sursă foto: Elisabeta Pancea.

muncă - lonely man bench near sea 150x150Citeste si: Iadul meu. Parfum de RAI

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.