De ce ne mințim că suntem buni?

buni - spovedanie

Articol scris de Ionuț Iancu. De ce ne mințim că suntem buni? E ceva și cu specia asta umană. Ne place să ne mințim singuri că suntem oameni buni, cu suflet, care se gândesc la cei din jur și care sunt dispuși să facă mereu bine, când, de fapt, în adâncurile ființei noastre, suntem fix pe dos.

Da, recunosc, și eu aveam aceleași imagini creionate despre mine. Până când mi s-a pus oglinda în față, mi-au fost scoase pietrele din buzunar și am rămas, cel mai probabil, fix așa cum sunt în realitate. Un om care îi critică pe ceilalți, un om care e supărăcios, gelos, un om care crede că aduce bucurie când, de fapt, prezența lui e fix opusul pentru ceilalți.

Și atunci, de unde marasma asta cu care ne înconjurăm că noi am putea fi buni? Sau că am fost vreodată? Dacă, în fapt, toată bătălia asta de la începutul lumii, dintre bine și rău, are deja un învingător clar? Iar noi îl știm, dar ne amăgim că nu. Greu de spus. La fel cum este greu de văzut ce îți rămâne de făcut ca om atunci când primești calificativul de rău. De suflet trist și ranchiunos.

Unde te duci pentru mărire de notă și curățare de suflet? Poți lua și meditații? Ai voie să copiezi? Și dacă da, Dumnezeu e examinatorul? Căci L-aș întreba atunci, de ce m-a lăsat să mă mint că sunt bun, când cei din jur văd în mine tot ce e mai rău? Cum ajuți pe cineva dacă îi închizi ochii și nu îl lași să își facă nimicnicia?

Citește și: Vine Crăciunul! Curățenie în suflete când facem?

Vine Crăciunul. Vine Hristos de fapt. Dar aglomerați între atâtea sticle de alcool, sarmale, Crăciunițe în panties roșii și din astea lumești, cine să mai aibă timp să știe și despre ce este Crăciunul cu adevărat? Dar vine. Și Crăciunul, dar și Hristos. Și ar fi bine să ne găsească cu o casă (a sufletului) mai curată, mai luminoasă, mai plină de speranță.

Eu, vă mărturisesc sincer, sunt într-o cumpănă. Mă pregătesc, așa cum o fac la fiecare mare praznic sau sărbătoare, de spovedanie. Ca să mă pot împărtăși. Ca să pot să spun că da, am cinstit așa cum se cuvine sărbătoarea respectivă. Dar ce mă fac eu anul acesta? Pentru că de fiecare dată mergeam în fața duhovnicului crezând despre mine că sunt un om bun. Că nu am făcut rău nimănui, că am încercat de fiecare dată să fiu eu cel care primește o povară, mai degrabă decât cel de lângă mine.

Și cum ar veni, acum, pare-mi-se că aș fi făcut mărturie mincinoasă. Uite, alt motiv să îmi dau seama că avea dreptate cine îmi spunea, dojenitor: „Cu ce drept vorbești tu?„

Altceva voiam să vă spun de fapt. Da, suntem răi. Da, a fi bun este o povară uneori. Te face să pari un om căruia îi place să fie batjocorit. Un om care se ridică din umilință ca să cadă în alta. Și cum trăim într-o epocă în care ne pasă atât de mult de imaginea noastră, ai putea crede că e ceva dramatic. Dar nu e. Și vă spun și de ce! Gândiți-vă, când vă credeți umiliți și batjocoriți pentru bunătatea voastră, că Dumnezeu a venit în lume și nu L-au primit în nicio casă ca să Se Nască! A trebuit să se întâmple asta într-un grajd, încojurat de animale și în frig.

E același Dumnezeu care peste ceva timp, îndura scuipări, Cruce și Moarte pentru Bunătatea Sa. Pentru dragostea Sa față de cei din jur. Și alegeți să fiți buni! Să vă bucurați de sărbători, dar să îi bucurați și pe cei pe care îi iubiți. Și așa, spiritul magic al acestei perioade chiar va fi cu voi.

buni - manafluture 150x150Citeste si: Viața e cel mai sensibil dar!

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.