Cum să scap de vecinii nevrotici?

vecinii - vecini
Ingrijirea Pielii - Instantly Angeless

Articol scris de Roxana Neguț. Cum să scap de vecinii nevrotici? Da, marea mea problemă sunt vecinii. Nu mai am linişte deloc din cauza lor, dar nici ei dintr-a mea. Mulţi dintre ei se plâng ca eu îi deranjez şi au făcut şedinţe peste şedinţe în holul blocului la care, bine-nţeles că eu nu am participat. Exact ca un VIP. Lasă-i  să mă vorbească, asta înseamnă că sunt persoană importantă. Orice publicitate e bună, chiar şi cea.. negativă.

Dar să-i i prezint pe rând ca să- i cunoaşteţi mai bine.

Vecina de lângă mine.. o doamnă în etate, foarte trecută dar cochetă şi politicoasă. Pe ea nu o deranjez niciodată, ea fiind un pic cam surdă, dar mă deranjează ea pe mine. Are un dulău nevrotic care urla la luna toată noaptea. Şi ce să vezi ? Când tace şi zic şi eu că mă odihnesc .. îl apucă plânsul. Şi chelălăie sărmanul animal ca zău că ţi se face milă. Am vrut să mă duc la uşa ei dar n- am avut curaj.

Citește și: Când porcul calcă strâmb!

Păi ce? Te pui cu aşa dulău? Poate să mă duc însoţită.. De hingeri. Sau mai bine o las aşa că mi- am luat de curând o pereche de căşti pufoase şi nu mai aud nimic.

Nici măcar când bate la uşa vecinul de jos. Da, el e marea mea problemă.

Îi place mult să facă sport .Urcă de zeci de ori pe zi cele 16 trepte ce duc la uşa mea şi cioc.. cioc. M- am săturat de el, am ajuns chiar să- l văd mai des decât pe soţul meu.

Şi veşnic acelaşi text. .. îl deranjez pe ăla mic. De fapt, până acum câteva luni nici nu ştiam că  am vecini. Însă de când s- a ales cu un bebeluş plângăcios a devenit şi el foarte nervos. Şi stai să o vezi pe nevastă sa. O făptură morocănoasă care parcă te pândeşte cu un cuţit la colţul blocului.Cred că ea îi scrie textele când el vine la uşa mea. Că dacă dialoghez un pic cu el, parcă se blochează. Textul lui este standard. Nu se schimbă niciodată . Gălăgie, vecina, muzica şi bocănituri şi ştiţi ..doarme ăla.mic.

Problema e că ăla mic doarme mai mult ziua deci ar trebui să fie linişte totală.

Dar ce să fac cu ai mei copii? Ei nu înţeleg că vecinul mic doarme de la 12 la 2,  de la 4 la 6 şi apoi la opt, somnul de seară. Aşadar, ar trebui să fie linişte totală mai toată ziua. Dar nu e. Muzica urlă , copiii  trântesc, bocănesc, mai cade din când în când și câte o oală..şi tot aşa. Şi bine-nţeles, cioc -cioc la uşă. Ca să îl liniştesc am scos chiar şi o boxă de la tv dar degeaba. Noi trăim din plin de dimineaţă şi până seara. Problema e că acum m- am învăţat cu el. Dacă nu vine o zi mă îngrijorez. O fi bolnav ? S-o fi mutat din bloc?

Aseară i- am făcut-o. La 11 noaptea, cioc -cioc la uşa mea. Copiii mei, cuminţi ba chiar cel mic era de vreo oră la desene animate.

Îi deschid uşa sigură pe mine şi îl aud:

-Bocănituri vecină şi doarme ăla mic..

Îl privesc siderata şi încerc să îl conving că la mine e linişte deplină şi cum îndrăzneşte el să mă acuze. Pleacă săracul buimăcit după ce îşi cere scuze de vreo 10 ori. Când închid uşa triumfătoare, îmi cade fisa. Storcea maşina de spălat…

Cam aşa cu vecinul meu. Abia aştept să i crească copilul să am şi eu un pic de linişte…

Nu o să uit niciodată faţa lui când am venit din concediu . Plecaserăm și noi câteva săptămâni la mare şi el,săracul a crezut că ne- am mutat. Ce dezamăgire cruntă se citea pe faţa lui când ne- a văzut sosind. Parcă era un copil rămas fără cadouri de Crăciun.

Am vrut să îl îmbărbătez şi i- am spus pe un ton hotărât:

-Stai liniştit vecine că noi nu plecăm de aici. Mie îmi place viaţa la bloc şi întotdeauna m -am înţeles bine cu vecinii.

El a fugit pe scări năucit dornic să- i împărtăşească şi consoartei, trista veste.

Cu vecina de vizavi nu am probleme. E corporatistă. Pleacă dimineaţa şi vine noaptea şi, de la atâta muncă în multinaţională, doarme profund. Pe ea nu o deranjează nimic. Nici atunci când a fost cutremur. A doua zi, zâmbea senină şi admira crăpăturile din tavan.

Ba chiar vazandu- mă pe hol, m- a şi confundat cu o colegă de servici. Mă tot întreba de grafice, targeturi, customer care şi alte alea. Am zâmbit timid şi am închis uşa.. Încă un vecin nebun..

Cam aşa stau treburile cu vecinii mei şi dacă mă mai sâcâie mult, m-am hotărât să iau măsuri. Îmi cumpăr o bormaşină şi mă apuc de montat tablouri. Multe, multe tablouri şi ziua şi noaptea, barem să facă coada la uşa mea. Că îi servesc cu cafea şi  îmi deschid un mic business. O sută de lei, ora de linişte. Vor linişte .. să plătească.. că aşa e viaţa la bloc!

Sursă foto: kissfm.ro

vecinii - maxresdefault 2 768x432 150x150Citeste si: La ceas de seară, se tranșează?

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

 

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.