Muzeul de Fotografie, „pastila” mea de relaxare dupa ziua de azi

- 12178981 1062337617110812 797715672 n1

Am terminat trei ore de emisie si inca una de probe. Simt, la propriu, cum imi bate inima mai tare decat trebuie. Aviz amatorilor… Meseria asta te „mananca ” de viu. Si iti si place, asta e ciudat. Imi vajaie capul! Adrenalina e vinovata. - 12178981 1062337617110812 797715672 n

foto: Claudiu Popa

Ma tarasc in redactie si incerc sa „opresc motoarele”. Nicio sansa! Imi caut in minte peisaje frumoase, plaja, nisip. Nimic! Am obosit. Prea multe informatii de ultim moment, prea multa agitatie, prea multe contre, prea putina bucurie. Imi suna  in minte ceva piesa veche, un soi de chansoneta  si imi imaginez ca toate se vor termina la un moment dat. Ce faci…cand trebuie sa faci ceva ca sa te relaxezi? Si mi-a venit o idee. Scriu repede pe Google – Muzeul de fotografie.  Despre fotograful Alex Galmeanu nu va mai spun nimic. Il stiti cu totii …cat este de talentat. As vrea sa produc macar pe  jumatate din ce produce mintea lui, in fiecare zi.  Lui i-a venit ideea Muzeului de Fotografie. Si in caz ca citesti, draga Alex…iata cum m-am relaxat eu azi.

- df pj 0014510

„Bucurestiul anului 1956 prezenta inca cicatricile cutremurului din 1940 si ale bombardamentelor din 1944. Amintirea razboiului trebuie sa fi fost inca vie, iar Republica Populara era inca tanara, regele abdicase in urma cu doar 9 ani.”

- df pj 0014438Bulevardul Magheru.

Pe vremea aia era  mai putin aglomerat si mai putin nevrotic.  Cand ma gandesc ca trebuie sa o iau spre casa, ma apuca groaza.

- df pj 0014470Athenee Palace

M-am oprit putin la fotografia asta. Oare ce isi spuneau doamnele, ce confidente aveau sa isi faca? Ma apuca brusc dorul de o cafea cu fetele si parca imi vine sa strig ca timpul trece implacabil. Si pentru ca in toate fotografiile din Muzeu gasesti, tu privitorule, cate o poveste, v-as ruga sa reflectam putin. Sa retinem macar in partea a doua  zilei toate lucrurile care ne umplu sufletul de bine si de frumos. Sa lasam dezamagirile, sa lasam timp fruntii sa se descreteasca …iar inimii sa simta fericire. Ce frumos suna! Am starea aia poetica, cred ca v-ati obisnuit deja. Am gasit si cantecul care  imi suna in minte…Sa respiram, maine e o noua zi!

 

Live & Believe

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.