2017, ce lecție ne-ai dat! Cum am ajuns aici?

2017 - zeicescu31decembrie

2017, ce lecție ne-ai dat! Cum am ajuns aici? Niciun an nu mi s-a părut mai perfid. Da, 2017 a fost genul ăla de an de care vrei să te descotorosesti…dar încă mai vrei să-i înveți lecțiile. Pentru mine a fost un an în care am căutat poate cel mai frumos cuvânt din lume: echilibru.

Nu mai frumos decât iubire, dar numărul doi pe lista mea. Merită oricând un tatuaj pe suflet. Când cauți echilibrul, te cauți de fapt pe tine însăți. Lași porțile deschise către tine și alungi …dubiile, fricile și mai ales prejudecățile. Ai să cazi de multe ori și ai să te învelești cu regrete, gânduri negre, încât la un punct nici nu o să mai știi cine ești cu adevărat. Atunci 2017 m-a învățat că nu e problema pe lumea asta fără o soluție. Totul e să crezi! Să crezi în tine, în puterea blândă a lui Dumnezeu și în acțiune.

În 2017 am decis să nu mai stau, ci să acționez. Mai ales că atunci când ne propunem ceva, amânăm mai mereu. O facem ca să rămânem în zona de confort. Dar vine un moment, unic, magic, clar și treci la fapte. Și ai să vezi că merge și în business…și în viața de zi cu zi, binențeles cea mai importantă dintre ele. 2017 mi-a adus în viața oameni pe care aș fi putut să îi judec, dar n-am făcut-o. Am respectat promisiunea făcută anterior de a nu mai eticheta persoane sau situații.

Fiecare trebuie să se salveze cumva. C-așa e viață! Așa că am vorbit mai mult de ei, mai puțin de mine, am ascultat, am îmbrățișat, am dat iubire. Chiar și în momentele în care eu eram ca o benzinărie fără combustibil, goală, inutilă, vulnerabilă. Marea luptă pe care sigur ai câștigat-o a fost că – ai reușit! Ai reușit sigur să depășești greutățile, să râzi, să plângi, să te julești, să mergi mai departe, să te lupți, să nu nenunți, să visezi, să dai mai departe din tot ce ai învățat sau acumulat.

Citește și: Mă iert, mă iubesc, mă accept!

Până la urmă cărțile sunt făcute să circule, banii să fie făcuți și cheltuiți, iar oamenii să se întâlnească. Și uite așa, pe nesimțite, 2017 ne-a învățat să fim mai cinstiți cu noi, să nu mai fardăm oglinda și să ne facem curățenie în vieți și în suflete. Uneori e imperios necesar, mai ales că nu prea ne place.

Ne place să ne lăsăm pe tânjală, să ne victimizăm, să spunem că vinovată e viața, să recunoaștem …avem o lipsă majoră de asumare. Ne place să fim în centrul universului, dar uitam să ne uităm în jur. 2017 m-a învățat că există un sens în toate și că viața e ca un puzzle, nu ai încă tabloul complet. Și că e musai să te bucuri când mai găsești câte o piesă, așa ești cu un pas mai departe pe drumul dezvoltării tale. 2017 m-a învățat lecția acceptării, poate cea mai grea dintre ele. Mă iert, mă iubesc, mă accept! Este cea mai recentă mulțumire pe care o transmit universului.

El știe, aude și într-o zi fiecare ne vom fi primit darul. Doar dacă învățăm lecția și mergem la nivelul următor. “Cum am ajuns aici?” -ramâne întrebarea anului 2017. Nu doar pentru că avem cu toții momente de confuzie, dar mai ales pentru că viața ne va lua prin surprindere…oricând! Cu bune și cu rele 2018 ne va trage preșul de sub picioare și vom fi noi, în cădere liberă. Ce moment magic ar fi dacă ne-am ține de mână, cei care citim acum, ca să ne fie mai ușor tuturor.

Cred și la anul în bunătate! Nu de alta, dar 2018 pare să fie genul de an care să aducă provocarea în viața ta! Eu mă gândesc să mă odihnesc, că vine, vine 2018! Hai că o să fie bine, zâmbiți și trece! Să ne bucurăm de el și de oameni, de aia suntem pe Pământ. Să iubim și să ne iubim pe noi ca ființe!

2017 - emidris28noiembrie 90x90Citește și: Cine are grijă de tine?

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem și pe FACEBOOK. Dă-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.