Bruxelles-ul meu de odinioară. Plimbări, ciocolată şi niciun strop de FRICĂ.

Bruxelles-ul meu de odinioară. Plimbări, ciocolată şi niciun strop de FRICĂ - large foto articol 26650 1

Nimeni nu-ţi poate cere sau nu te poate face să te obişnuieşti cu FRICA. E inuman! Îmi răsună încă în cap, ca un refren chinuitor, plânsetul copilului de la metroul belgian. Ce vină avea el? Azi, în zi de doliu naţional vreau să îmi aduc aminte de Bruxelles, aşa cum l-am cunoscut eu. Plecam la un Consiliu European. Îmi era atât de frică. De ce? Aveam 24 de ani şi nu zburasem niciodată cu avionul, nu ieşisem niciodată din ţară, nu luasem parte niciodată la un eveniment politic atât de important. De ce îmi era frică?

Bruxelles-ul meu de odinioară. Plimbări, ciocolată şi niciun strop de FRICĂ - large foto articol 26650

foto: Piata Mare /  ghiduri-turistice.info

De necunoscut, de eşec, de toate. Aveam însă jumătate din inima pregătită pentru călătoria iniţiatică din capitală belgiană. Am şi acum cănuţa mea cu şoricei cumpărată cu cinci euro din Piaţa mare. A fost momentul în care am realizat, plimbându-mă în cele câteva ore libere, că atunci când călătoreşti, te îmbogăţeşti spiritual. Bruxlles-ul mi-a rămas în minte prin parfumul medieval şi cosmopolit, prin bucuria turiştilor şi cele mai bune bomboane de ciocolată.
Bruxelles-ul meu de odinioară. Plimbări, ciocolată şi niciun strop de FRICĂ - Belgian chocolates

Acum, ca o trecere în timp, la distanţă de 11 ani, im este tare greu să vizualizez oraşul primei mele călătorii. Raiduri, atentate teroriste, victime şi răniţi. Şi te întrebi de ce…şi nu găseşti răspuns. Sau dacă găseşti, îţi dai seama că ai două variante:

  • Să accepţi situaţia şi să speri cu naivitate că mâine o să fie mai bine.
  • Să te obişnuieşti cu FRICA

Bruxelles-ul meu de odinioară. Plimbări, ciocolată şi niciun strop de FRICĂ - militari in Bruxelles

foto: romania-actualitati.ro

Cum să mă obişnuiesc cu această nouă imagine? Cum să mă gândesc cu frică când îmi fac bagajele? Am avut ocazia să ajung şi la Paris, acum mi-ar fi teamă să ajung merg din cauza atentatelor. Am ajuns în Egipt în urmă cu câţiva ani. Fuseseră atentatele din Sharm El Seikh. Au urmat ani complicaţi, revoluţii, atentate. Si acolo mi-ar fi frică să mă întorc.  În 2005 Londra a fost şi ea lovită de atentate. Eu am admirat-o în 2011, când rănile se mai închiseseră. Oare până când? Şi atunci mă întreb: Ce urmează?

Bruxelles-ul meu de odinioară. Plimbări, ciocolată şi niciun strop de FRICĂ - circuit parisfoto: Paris/  arhiva personala

Eu sper cu naivitate că lumea în care îmi cresc copilul va înţelege că războiul asta mut, nu duce către nimic bun. Şi pentru că eu încă mai cred în bunătate şi dragoste, sper să ieşim cu bine din acest război …ca un „ospăţ al morţii.”

In doua saptamani ma pregatesc sa plec din tara pentru o saptamana. Si pe undeva…parca ma doare sufletul!

 

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.