Cum am fost noi, cine vor fi ei?

noi - zeicescu01august

 Cum am fost noi, cine vor fi ei? Ce sentiment frumos – să construiești parte din viitorul unei generații care ne va face să înțelegem că anxietățile trebuie să dispară și că libertatea nu e doar un concept simpatic de vacanță, ci o realitate zilnică!

De ceva timp mă gândesc să îmi spun părerea despre generația asta cool care vine din spate. Cu bune, cu rele, cum vă par omuleții ăștia? Întreb și pentru că, dacă e să fim riguroși, și parenting-ul ar trebui să fie adaptat. Da, principiile – dragoste, reguli, liber arbitru, nu se schimbă? Și atunci, cu ce sunt ei diferiți? Ce vor lăsa în urmă, în afară de paginile lor de instagram, facebook, snapchat sau ce va însemna în viitor social media?

Ca să începem cu părțile bune, poate cea mai interesantă trăsătură a acestor oameni tineri, făcuți parcă din alt aluat, ar fi o constantă efervescență pentru schimbare. Mă refer aici, evident, la generația de tineri care nu crede că “ asta înseamnă să fii mafiot”! Tinerii frumoși, deștepți și liberi, și mă refer chiar la cei care acum sunt poate în liceu, tinerii care se duc la mașter și studii în universități din străinătate, ei sunt cei care mă fac să văd că există perspectivă. Și poate că perspectivă nu înseamnă să rămâi în țară cu orice preț. Cine poate să îi judece dacă aleg să plece? Are cineva dreptul ăsta? Mai ales într-o țară care cere tot și oferă uneori atât de puțin.

Citește și: De ce vreau să fiu COACH

Generația asta învață că a fi cetățean înseamnă implicare, spirit civic, îi vezi implicați în proiecte cool și parcă nu par așa robotizați cum am fost noi. Ce să ne facem, am fost generația de mijloc, generația cu cheia de gât și sentimentul că vom schimba România noastră. Nu doar propria bulă, ci sistemul și mai ales predecesorii. A fost o “luptă” pe cinste să vedem cum rămășițele comunismului se ascund haios și înspăimântător și în oameni mai tineri, a fost dureros să aflăm că NU suntem destul de capabili să înțelegem că meritocrația contează, că munca nu e doar o ieșire din casă și ca viitorul depinde de noi, de fiecare în parte.

Mă întreba cineva de ce muncesc încă atât de mult și, inițial, n-am știut ce să îi răspund.

– Îmi construiesc viitorul!
– Nu ți-e frică?, a venit firesc a doua întrebare.

Și uite așa îmi dau seama că fără să își dorească asta, părinții noștri ne-au făcut să fim mai fricoși decât eram noi construiți. “Atenție, nu face asta”, “Nu zice asta, te bate Dumnezeu!”, “Capul plecat, sabia nu-l taie”, “Ai grijă- ce-o să zică lumea?” Vă sună cunoscut?

Și atunci, dați-mi voie să observ și să cred că noi trebuie să construim viitorul împreună cu acești omuleți, cu mai puțină frică, cu mai puțin servilism, cu mai puțină ipocrizie și mai multă dragoste. În ei sunt resurse nebănuite, trebuie doar să îi învățăm să zboare…singuri!

Și dacă au totul, pentru ce se vor mai zbate? O întrebare pertinentă, că ne duce și către posibilele dezavantaje. Noi nu aveam mare lucru și am alergat disperați toată viața după bani și lucrurile care ne lipseau în copilărie. Ei au deja toate acele lucruri după care noi tânjeam! Și cum se simte asta când ești printre ei? Uneori observi că NU știu să își stabilească target-uri, că sunt mai relaxați decât prevede legea și că n-au nicio treabă cu ierarhiile.

În ce lume vor trăi acești oameni? Că nu vor fi toți influenceri on instagram, nu?

Citeam pe Adevărul despre topic-ul asta: “Născută în anii ’80, ’90 şi 2000, generaţia milenialilor, cunoscută şi sub denumirea de generaţia Y, se distinge prin narcisism şi prin dezvoltarea unui puternic cult al propriei personalităţi, după cum arată o serie de studii. Mai mult, generaţia Y pune mai mare accent pe bunuri materiale, imagine şi faimă, lăsând la coada intereselor concepte precum comunitatea sau mediul, arătă o altă cercetare publicată în „Journal of Personality and Social Psychology“.

De generația fulgilor de nea ați auzit, nu? Fie că sunt o subdiviziune a generației Y sau născuți după 2000, unii psihologi cred că marea problemă cu această generație ar fi fix vulnerabilitatea asta, zic unii…în exces. De unde vine ea, m-am întrebat. N-aș pune o etichetă finală, dar când nu ai…te zbați, te lupți, te chinui. Da, te chinui să ai jeanșii ăia la 16 ani, te chinui să ai frigiderul plin sau să călătorești în străinătate. Asta a fost karma noastră, dar ei?

Sunt sau nu sunt puternici? Dar dacă forța lor vine să se exprime altfel? Dacă totuși nebunii ăștia frumoși, creativi, hippioții aceștia reinventați, dacă ei sunt de fapt puternici …tocmai pentru că sunt liberi? Poate că ei o să dea bătaie de cap angajatorilor pentru că vor raporta abuzurile, când noi am lăsat capul în jos pentru că aveam facturi, poate că ei vor ieși în stradă atunci când nu le convine ceva, poate că ei vor face publice încercările semenilor lor în a face mizerii. Eu îi văd ca o generație justițiară, smart și axată pe business. Da, și pe easy money, ceea ce poate să fie ușor periculos sau măcar ușor superficial!

Copiii ăștia au înțeles înaintea noastră că independența nu doar că sună bine, dar ea te ajută să supraviețuiești, ca spirit, ca energie, nu doar ca individ. Și au mai înțeles ceva, că viața trebuie trăită, e plin cerul de oameni care au trăit doar din perspectiva sacrificiului personal. Înseamnă că sunt egoiști sau înseamnă că știu să facă balansul mai rapid între responsabilitate și fericire?

Una peste alta, dacă nu își vor trăi viața prea mult în social media, oamenii ăștia vor lăsa după ei măcar ceva mai multe zâmbete …față de cât am reușit noi! O lume mai veselă, asta chiar ar fi plăcut! S-auzim de bine. Luv, Em!

noi - emmaidris 90x90Citeste si: Știu, răzbunarea poate fi dulce! Cu un ”te iubesc!”

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem și pe FACEBOOK. Dă-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.