Iubirea dintre doi triști

doi triști - iubire

Articol scris de Ionuț Iancu. Iubirea dintre doi triști. Iubirea e ceva unic în sinea ei. E ceva ce ar trebui sa ne definească pe noi ca oameni, indiferent de cum suntem, de ce facem, de cine suntem.

Dar fără doar și poate, există ceva unic, magic, în povestea de iubire dintre doi oameni triști. Doi oameni care au trecut prin viață cu teamă, de frica loviturilor, doi oameni care nu au învățat nimic altceva decât să se ascundă și să stingă lumina, să stea pitiți, într-o lume numai a lor.

Când doi triști se iubesc, reacția este aproape firească. „Tristule! Tristo! Cuprinde-mă, cuprinde-mă cât poți tu de tare și strțnge-mă, lipește-mi sufletul la loc și ia-l să te joci cu el. Magia iubirii a doi triști este că din lacrimile lor, vărsate la nesfârșit, din atingerilor lor timide la început, apoi înfometate, din mărturisirile lor tremurânde, înfrigurate, iar mai apoi pline de speranță, se naște iubire în forma ei cea mai frumoasă.

Citește și: Sătul și singur, stai la tine în peșteră

„Am încredere în tine cum nu am nici în mine„ este cea mai frumoasă declarație de dragoste din lume. E mai presus de un „te iubesc„ pe care ți-l poate arăta oricând prin gesturile sale. Nopți nedormite, pline de șoapte de iubire. Dimineți începute în ritm de iubire furibundă. Triștii nu știu să își trăiască iubirea altfel decât într-o viteză ce face câteva zile să pară ani lumină.

Și asta este cea mai frumoasă poveste de iubire. Povestea a doi triști. Dezamăgiți de toată lumea, neîncrezători în ei, ascunși de oricine și de orice. Dar nu unul de celălalt. Potrivindu-se perfect, ca două piese de puzzle destinate de la început să fie împreună.

Într-o lume în care totul se vinde, în care totul este fals și măști, în care iubirea e doar un cuvânt desuet, ce parcă nici nu mai are valoare, doi triști s-au luat de mână și au plecat să se plimbe prin lume. Nu prea le pasă de ea, își văd doar de iubirea lor, dar din când în când mai fac cu mâna celor din jur. Doar doar s-o mai molipsi cineva de iubire.

Trăim într-o lume extrem de sumbră. În care cenușiul prinde din ce mai multă putere. Lucrurile se schimbă cu o rapiditate incredibilă, iar la ce nebuni au pus mâna pe lumea noastră, mâine, poimâine, și să iubești va fi interzis. Până se întâmplă asta, luați aminte la lecția celor doi triști: nimic nu este mai presus de iubire, de dăruire, de abandon.

Acela e momentul în care chiar și cei mai triști doi oameni din lume, îmbrățișați și lipiți unul de celălalt, vor zâmbi cu tot sufletul.

sursă foto: oddkidd.files.wordpress.com

doi triști - galerie 8 150x150Citeste si: Ne naștem fetițe, murim răsfățate!

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.