Iubirea este hoție

Iubirea este hoție „Între noi sunt mii de picături de ploaie / Ziua…se transformă în lacrimi
Noaptea, în stele mici / Între noi sunt zeci de îmbrăţişări furate / Ca şi cum mâinile noastre ar spune aceeaşi poveste, la nesfârşit / Şi când te caut şi când te cert / Îmi pare că trăim într-o buclă şi ne vedem la răsărit / Buzele noastre stau potolite / dar ne promitem lasciv iubiri nesfârşite, Şi pierdem tot, pe aceeaşi carte simplă…al iubirilor blestem! Mă mai minţi o dată? ” (Blestem- Aprilie 2017)

Atunci când doi oameni se cunosc, hoţia e în floare. Da, hoţia, aia simplă şi poate cea mai legală dintre ele. Când cunoşti pe cineva începi să furi de la el sau ea, energie, cunoaştere, mângâieri, emoţii, sentimente. Sau nimic… şi-atunci e bine să fugi tare. Ce poate fi mai enervant decât să nu ai ce fura în iubire.

Citește și: Dragostea e simplă, negocierea-i grea!

E drept că atunci când furi, laşi garda jos şi permiţi jumătăţii să fure şi ea. Şi uite aşa trăim într-un balans perfect-imperfect. Uneori unul e mai câştigat, mai apoi seschimbă rolurile şi continuăm poveşti de iubire.

Avem cu toţii nevoie de confirmare, iar omul fără energia iubirii se ofileşte. Încet şi sigur… De ce ai vrea asta? De asta cred că decât să trăieşti în trecut, iubind o fantomă, mai bine laşi timp şi spaţiu unui om cu energii proaspete.
Se numeşte evoluţie, poate singură sarcină pe care ar fi bine să nu o ratăm.

Să iubim toată viată, e singurul medicament pentru suflet. Uită–te la el/ea şi spune-i:
„Am să mă las în pace, în braţele tale. Doar camer de hotel o să ştie ce răsuflări, ce vorbe, ce magie…o să fie!”
Emma Zeicescu
Emma