Femeia imperfectă e….perfectă!

imperfectă - i was here2

Femeia imperfectă e….perfectă! Voi ați observat cum, de fiecare dată când încercăm să ne lipim sufletește de un om, apare în discuție ideea de perfect/perfecțiune? Fie că vine din partea ta, atunci când îi transmiți acelui suflet că este perfect pentru tine, fie că vine către tine, când răspunsul e: nu sunt deloc perfectă…am atâtea defecte, sunt o imperfecțiune.

Și atunci, fix în acel moment, te blochezi. Și realizezi că tocmai în imperfecțiunea ei, e perfectă pentru tine. Ce e așa de greu de înțeles? Perfecțiunea e plictisitoare! Cum ar fi să te trezești în fiecare dimineață, totul să fie perfect, cafeaua să fie perfectă ca și gust și savoare, soarele să fie perfect pe cer, lumea să fie perfectă? Te-ai plictisi și te-ai băga la loc în pat, la somnul tău perfect, cu visele tale perfecte.

Citește și: Femeie, dă-ți jos masca, eu te iubesc așa cum ești!

Exact asta nu cred că mi-aș dori vreodată! În imperfecțiunea ei mi-aș regăsi Raiul de care am nevoie. În părul ei ciufulit și ochii abia mijiți, în căldura trupului ei ce se lipește de sufletul meu în loc de bună dimineața. În vocea ei care cântă ca o nebună prin casă și care mie mi se pare perfectă, deși lumea zâmbea pe la spate. Dar ei nu îi păsa, căci „mi-ai spus că suntem melodia perfectă. Am continuat să cânt!„

Da, draga mea! Știu că ești imperfectă. Îți știu toată angoasele, toate defectele, toate cărămizile inegale din care ți-ai construit turnul ăla mare. Dar zău dacă a renunța vreodată la tine. Poate că despre asta este iubirea: să iubești imperfecțiunile omului de lângă tine, ca și când ar fi cele mai de preț diamante, șlefuite de cel mai bun meșter.

Și nu, niciodată să nu încercați să schimbați total un om. Nici măcar pentru iubire! Nici măcar din iubire. E cel mai egoist gest posibil. Și cel mai banal. Învățați să iubiți sufletul de lângă voi cu toate cicatricile pe care le poartă din atâtea bătălii. Învățați să vindecați cu săruturi, nu cu uitare.

Și, din când în când, prindeți curaj și mergeți la sufletul pe care îl iubiți și spuneți-i, privindu-l în ochi: „Știi…aș vrea să îți invit himerele la o cafea. Să le cunosc mai bine, să ne povestim diverse și, cine știe, poate după aceea ele vor dispărea și tu ai să rămâi.„

Ce ați putea pierde din asta? Aproape nimic. Căci, nu e așa, atunci când iubești și nu ai lângă tine femeia iubită, totul este imperfect, inutil.

Sursă foto: jewellchristine.files.wordpress.com

imperfectă - 15538895 1781195925467502 6839728409493372928 n 150x150Citeste si: Tu ești sclavul minții tale?

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.