Parc-aș intra într-un VEAC de singurătate

JURNAL - Parc-aș intra într-un Veac de singurătate - 12006178 10207626694440352 7995276966958931811 n 1 1

Suntem singuri, atât de singuri… Suntem noi și gândurile noastre, noi și nălucile care dansează la noi în minte. Că devenim mai răi pe zi ce trece, nu-i așa grav. Că nu realizăm asta, abia aici începe să mă supere viața.  Ne onorăm dușmanii cu zâmbetul omului care plănuiește răzbunări, ne uităm la alții și trăim invidia ca și cum nimic nu s-a întâmplat.JURNAL - Parc-aș intra într-un Veac de singurătate - 12006178 10207626694440352 7995276966958931811 n 1

Ne luăm haine scumpe, alergăm după mărunțișuri care ne dor și uităm.  Uităm mult și repede. Uităm de oameni, uităm de suflet, uităm de ce e important. Dacă ar fi să lași o ultimă scrisoare ce ai scrie în ea?  Am recitit intamplator ultima scrisoare lăsată de Gabriel Garcia Marquez. Mi-au dat lacrimile. Lucrurile sunt atât de simple, de ce le complicăm?

„Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă că sunt o păpuşă de cârpă, şi mi-ar dărui o fărâmă de viaţă, probabil nu aş spune tot ce gândesc, dar cu siguranţă aş gândi tot ce spun.
Aş aprecia lucrurile nu prin ceea ce valorează, ci prin ceea ce semnifică. Aş dormi puţin şi aş visa mult, deoarece cu fiecare minut în care închidem ochii pierdem 60 de secunde de lumina. Aş merge când alţii se opresc, m-aş trezi când alţii dorm. Aş ascultă când ceilalţi vorbesc, şi cum aş mai savura o îngheţată cu ciocolată! Dacă Dumnezeu mi-ar dărui puţină viaţă, mi-aş pune haine simple, m-aş întinde la soare pe burtă, dezvelindu-mi nu numai corpul, ci şi sufletul.
Doamne, dacă aş avea o inima,
Ţi-aş scrie toată ura pe o bucată de gheaţă şi aş aştepta să iasă soarele. Aş picta pe stele un poem de-al lui Benedetti,
cu un vis al lui Van Gogh;
şi un cântec al lui Serrat ar fi serenadă
pe care aş oferi-o lunii.

JURNAL - Parc-aș intra într-un Veac de singurătate - ultima scrisoare a lui gabriel garcia marquez pentru noi oamenii o lectie frumoasa de viata in 256211
Aş uda trandafirii cu lacrimile mele că să simt înţepătura dureroasă a spinilor şi sărutul vindecător al petalelor.
Doamne, dacă aş avea un crâmpei de viaţă nu aş lăsa să treacă o zi  fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aş convinge fiecare femeie şi fiecare bărbat
că el îmi este cel mai drag şi aş trăi îndrăgostită de iubire.
Le-aş arată oamenilor cât de mult greşesc dacă cred că nu se mai îndrăgostesc când încep să îmbătrânească, neştiind că, de fapt, îmbătrânesc atunci când nu se mai îndrăgostesc.
Unui copil i-aş da aripi, dar l-aş lasă să înveţe singur să zboare. Pe cei în vârstă i-aş învaţă că moartea nu vine o dată cu bătrâneţea, ci o dată cu uitarea. Am învăţat atâtea lucruri de la voi, oamenii. Am învăţat că toată lumea  vrea să trăiască pe culmea muntelui neştiind că adevărată fericire este să urci panta. Am învăţat că, atunci când un nou-născut
strânge în pumn pentru prima dată degetul tatălui sau, îl va ţine strâns pentru totdeauna. Am învăţat că un om are dreptul să-l privească pe altul de sus numai atunci când îl ajută să se ridice. Am învăţa atâtea lucruri de la voi,
dar de fapt nu-mi vor folosi mai deloc, căci din nefericire, când mă vor pune în cutia aceea, o să mor.”

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.