Ce facem cu cărţile după ce le citim?

cărți - library 425730 960 720

Articol scris de Beatrice Holdon. Ce facem cu cărțile după ce le citim? Ce devin cărţile după ce le citim? Dar noi ce devenim?  Suntem supuşi tentaţiilor. Aproape zilnic achiziţionăm lucruri. Ne poate atrage orice: un preţ pe care să-l considerăm bun, o reclamă concepută anume şi atent intonată în aşa fel încât să ne convingem că suntem chiar noi specialii cărora le este adresată.

Am avea multe avantaje dacă am răspunde unei astfel de ocazii sau am înregistra o pierdere imensă dacă nu i-am da curs. Culori nemaintâlnite ne ademenesc, imagini captivante pline de înţelesuri ne farmecă nu doar vizual ci şi lăuntric. Cumpărăm!

Ne vedem incluşi în mod automat în orientări şi direcţii. Pofte apărute subit ne domină transformăndu-se aproape în gesturi imitative, în pericol să pervertească adevăratele noastre trebuinţe. De nenumărate ori aceste lucruri adunate nu ajung altceva decât nişte frumoase inutilităţi de care căutăm să ne debarasăm repede.

După rateuri repetate, începem să înţelegem că insatisfacţiile resimţite în urma achiziţiilor de moment vin din alegerile deja făcute dar în mare măsură impuse, învăluiţi fiind  cu pricepere de tendinţe must have.

Ne dorim încetul cu încetul să fim înconjuraţi de lucruri folositoare care să răspundă nevoilor spirituale şi materiale pe care le avem în mod real, formate şi cizelate de-a lungul timpului.

Cu referire strictă la cărţi, câţi dintre noi ar putea declara cu precizie câte astfel de documente are în bibliotecă şi când a făcut ultima cumpărătură? Acestea nu reprezintă ceva care să fie inclus în lista noastră zilnică sau săptămânală de shopping. Există însă, cu siguranţă câte o bibliotecă personală în fiecare casă, fie ea aranjată, ordonată, somptuoasă, modestă, prăfuită sau îngrijită.

Fără să ne întrebăm prea afectaţi ce-o să ne facem cu atâtea cărţi, adaugăm colecţiei noastre câte un alt titlu oricât de mult timp s-ar aduna între achiziţii şi, mai ales, când simţim că ne este imperios necesar.

De ce? Pentru că tocmai când vine vorba despre astfel de lucruri, devenim mai selectivi ca niciodată, pretenţioşi din cale afară, alegând pentru noi exact titlurile care ne plac în mod excepţional, autorii care fie ne amuză, fie ne stârnesc curiozitatea sau ne responsabilizează şi cărţile lor ajung astfel să ne reprezinte într-o oarecare măsură. Editurile, librăriile (non/online), blogurile şi siteurile literare, alte ateliere şi cluburi care îşi propun printre manifestările lor culturale şi prezentarea de carte, îşi fac înainte de toate datoria morală de a ne rafina gusturile.

Citește și: J.K. Rowling, 95 de milioane de dolari din cărțile scrise!

Apreciem cu recunoştinţă grija şi atenţia cu care sunt aduse în fața noastră cărţile pentru că ofertele cât mai variate au scopul de a ne menţine viu interesul pentru acest domeniu, în vremuri de restrişte în care multe alte atracţii zâmbesc delicios spre noi ca să le dedicăm din timpul şi banii noştri.

Printre lucrurile comercializate cartea are un loc numai al ei, adică special. Din acest considerent suntem îndreptăţiţi să credem că în promovarea acesteia există cu adevărat un principiu al valorii pus în practică cu simţ de mare răspundere intelectuală, în mod corect şi nepărtinitor – aşadar fără simpatii şi vanităţi ascunse sau dincolo de orice alt interes profitabil.

Intervine însă şi elementul surpriză (despre care cu siguranţă editorii şi vânzătorii de carte au cunoştinţă). Pentru că suntem diferiţi, avem un nivel de înţelegere diferit interpretând lucrurile tot atât de diferit, după necesităţi. Ne dezvoltăm mai rapid sau mai greoi. Putem avea anumite predispoziţii spre ceva anume, însă gusturile, preferinţele, opţiunile ne fac pe deplin răspunzători de alegerile finale. Cărţile pe care hotărâm să le cumpărăm răspund în mod exclusiv unor bucurii şi nevoi spirituale pur personale, intime. Influenţele reclamei nu mai sunt de data aceasta covârşitoare ca în cazul altor campanii publicitare ( pentru alt gen de bunuri de consum) cărora le putem cădea victime, ci capătă semnificaţia sau valoarea unor recomandări avizate, sunt sugestii de lectură propuse de cei pasionaţi sau cu autoritate în domeniu.

Când biblioteca din casa noastră creşte, ce facem cu cărţile după ce le citim?

Deschidem cărţi din reflex, din curiozitate, din plăcere, dintr-o stringentă nevoie de informare sau pur şi simplu când vrem să alungăm plictisul din noi. Dorinţa de a deveni a noastră cartea ce ne-a încântat răsfoind-o pentru câteva minute într-o librărie sau de care ne-am simţit atraşi aruncându-ne privirea pe o recenzie dintr-un ziar, satisfacţia pe care o resimţim atunci când o aducem acasă unde îi dedicăm timp pătrunzând în tihnă în universul ei, scot în lumină şi fără efort acţiunea, preocuparea, cerinţa, plăcerea de a citi cu care am fost înzestraţi de la natură sau cel mai adesea ni le-am descoperit şi şlefuit tot prin deprinderea de a citi pentru care e important să existe un început.

 Cunoaştem utilitatea lecturilor particulare cum altfel decât prin citit. În traiul nostru zilnic practica este aceeaşi pentru toţi, deşi prea puţin o conştientizăm: ascultăm, privim, ne informăm, luăm-aminte, comunicăm, evoluăm. Trăim învăţând, citim, experimentăm. Fără a citi şi a studia nu există progres personal şi nici de alt fel. Ne deschidem spre lume valorizând-o tocmai prin respectul pe care îl arătăm acestor produse culturale care exact pentru aşa ceva sunt concepute, ca să asigure umanităţii legătura cu trecutul memorându-i faptele şi evenimentele, iar prin impulsul pe care îl dau prezentului construiesc pârghii spre transformare şi evoluţie.

Experienţa unei lecturi particulare indiferent în ce categorie socială ne-am încadra şi la orice vârstă am fi, ne oferă posibilitatea alcătuirii unor filtre după care să apreciem un lucru de calitate. Cu timpul devenim fermi şi indisponibili pentru a mai citi orice, înlăturând fără rezerve gândul că trebuie să citim mult şi tot ce ne cade în mână. O lectură în profunzime, pe îndelete ne îndreaptă tacit spre reflexie, autocunoaştere. Aceasta ne motivează, ne ascute curiozitatea de a afla mai multe, ne dă curajul de a ne exterioriza exprimându-ne propriile opinii stimulaţi astfel să devenim pe deplin conştienţi de procesul de transformare în care suntem prinşi ca parte a realităţii în care trăim, pregătiţi şi dornici de perfecţionare neîntreruptă. Pentru că “fără această dorinţă şi putere de perfecţionare lumea ar fi fără îndoială tristă şi anostă şi personalitatea umană nu s-ar putea afirma pe deplin” (Victor Hugo).

Fiecare dintre noi avem pretenţia şi micul orgoliu la un moment dat că am descoperit o carte bună. Nimic condamnabil în lauda aceasta, deoarece “orice carte care ne inspiră să trăim o viaţă mai bună este o carte bună.” (Fulton J. Sheen).

 Cărţile care nu ne atrag, pe care le putem cataloga la un moment dat “neinspirate” sau greoaie, pur şi simplu nu ni se potrivesc, nu suntem încă pregătiţi (sau nu vom fi niciodată) să le înţelegem: pentru că suntem diferiţi, avem interese şi un nivel de cultură diferite! “Orice lucru are frumuseţea lui, dar nu toată lumea vede asta”(Confucius).

Însă, fără îndoială, cele ce devin ale noastre după ce le citim şi-au câştigat apartenenţa aceasta prin sprijinul oferit necondiţionat şi în cea mai mare linişte atunci când le-am cerut ajutorul recunoscându-ne în felul acesta lacunele. Fără a ne face să ne simţim luaţi în derâdere, dojeniţi şi mai ales fără să ne judece, acestea ne dezvăluie adevăruri, ne învaţă, ne incită la analiză şi comparaţii, ne infirmă sau confirmă concepte, principii la care ne gândim şi ne preocupă, ne întăresc convingeri, ne schimbă percepţii sau ne răspund la întrebări ce ne chinuie.

Cărţile pe care le citim ne oferă siguranţă prin informaţia pe care o asimilăm. Bogăţia de expresii cu care tot cititul cărţilor ne obişnuieşte, începem să o fructificăm printr-o atitudine mult mai asumată în comportament şi limbaj, deoarece ele sunt ghidul ce ne însoţeşte pas cu pas în procesul de instruire: ne formează, ne dau puterea de a cerne şi discerne din multitudinea de idei de care ne lovim în discuţiile întreţinute zi de zi sau pe care  le regăsim tot aşa, prin cărţi. Pentru forţa lor de a oglindi, de a evoca prin cuvinte diferenţe, fapte şi realităţi, pentru capacităţile pe care le dobândim în a descoperi noi înşine semnificaţii care să ne aducă limpezimea după care tânjim, cărţile, după ce le citim, nu pot fi altfel decât preţuite.

Într-o lume grăbită, cărţile devin refugiul la care aspirăm pentru odihna spiritului şi care se află la îndemâna oricui. Glorificăm cu deosebită consideraţie şi onestitate sublimul pe care îl atingem prin întâlniri charismatice cu personajele din creaţiile literare. Cărţile se transformă astfel în spaţiul tainic în care ne este permis să ne manifestăm liber emoţiile şi sentimentele. Cărţile ne transformă; devenim noi înşine după aceea mult mai deschişi şi abili în a înţelege bucuriile şi nefericirile, ajungem cu mai mare uşurinţă la o împăcare cu noi şi cu întreaga lume, scoatem la iveală uneori cu surpriză, o latură mai caldă şi mai sensibilă a fiinţei noastre, dar pe care o păstrăm cu încântare.

Mult mai senini, ne bucură  calmul şi relaxarea ce ne cuprind prin lectură, ne lăsăm transpuşi în lumea imaginarului fără limite, ne simţim încurajaţi dintr-o dată să ne punem în valoare prin propria noastră creativitate.

 Se creează indiscutabil afinităţi: regăsindu-ne de nenumărate ori în  stările emoţionale şi întâmplările pe care personajele le traversează, simpatizăm cu acestea, Eroii din cărţile pe care le citim ne însoţesc pretutindeni ca modele, ne motivează prin acte de curaj, iar autorilor le arătăm stimă şi admiraţie sinceră pentru modul subtil în care aleg să împartă cu noi frânturi din personalitatea lor sau când ne impresionează prin talentul şi măiestria cu care ne dăruiesc opere desăvârşite. “Nu eşti leneş atunci când eşti cufundat în gânduri. Munca poate fi atât vizibilă cât şi invizibilă. A contempla înseamnă a trudi. A gândi înseamnă a face.”(Victor Hugo)

Când biblioteca din casa noastră creşte, ce facem cu cărţile după ce le citim?

 În niciun caz nu ne sperie şi nici nu ne încurcă. Ele sunt rezultatul alegerilor pe care le facem atunci când hotărâm să le includem printre lucrurile  în care merită să investim timp, energie şi atenţie.

Aflaţi încă sub impresia lor, vorbim despre ele, le lăudăm, le recomandăm, le împrumutăm cu strângere de inimă din grija de a nu se pierde sau de a nu se deteriora. Le luăm apărarea când altcineva le contestă pentru că ţinem de ele şi la ele Le preţuim, le recitim, Le aducem aproape de noi, pe unele dintre ele atât de aproape încât ajung să ne intre în suflet.

Sursă foto:

cărți - femeiebiblioteca 768x512 90x90Citește și: Înconjoară-te de cărți!

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem și pe FACEBOOK. Dă-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.