Istoria neîncrederii fără moarte

istoria - euro 1144835 960 720

Istoria neîncrederii fără moarte. Poporul român are o tolbă imensă cu neajunsuri, frustrări și lipsuri care se tot depun și-l îngenunchează nemilos. Unul dintre urâtele obiceiuri pe care le vezi la români sunt așa-zisele ,,atenții”. De la câteva flori pleoștite, la veșnicele ciocolate, pungi de cafea, continuăm tradiția PCR comunist (,,Pile, cunoștințe și relații”), astfel încât ne adâncim și mai mult în handicapul ploconului.

Când pe holurile spitalelor se strâng zeci de bolnavi, vezi în privirea lor disperarea și, nu de puține ori, întâlnești bătrâni care-și pregătesc bani de cinci ori zei lei (,,mărunți”), pe care să-i strecoare în buzunarul unei asistente drăguțe. Într-o societate sănătoasă, omul care este plătit pentru munca lui și-ar apăra atât de mult onoarea, încât ar prefera să fiea lovit ori scuipat, decât să-i îndeși în buzunar o ,,atenție”

Citește și: Dragostea e simplă, negocierea-i grea!

La noi însă, intrarea-n fața legii, ori a unei funcționărese ,,mărunte” care trebuie doar să-ți preia vestitul dosar cu șină și să-l arunce într-un raft, nu se poate rezolva fără plocoane. Așteptăm și oferim atenții felurite, de parcă altfel viața nu ar avea ,,sare și piper”. Suntem, rând pe rând, călăi și decapitați, alimentând pe nedrept un sistem bolnav, pe care-l renegăm mai apoi în piețe. Ignorăm gunoaiele de pe stradă, apoi semnăm petiții online. Ignorăm omul căzut în mijlocul trotuarului, dar dăm like&share la tot felul de citate care trâmbițează despre iubirea și grija față de ceilalți.

Nu ne putem învinui niciodată înainte de a pune capul pe pernă. Atâta vreme cât dosarul nostru a fost preluat, cât adeverința noastră a fost semnată mai repede, ori copilul este văzut mai bine la școală, căci i-am dat învățătoarei un parfum bun, viața ni se pare mai dreaptă. Ursitele, stelele și tot universul țin cu noi, astfel încât, mai contează oare că alimentăm prostește nedreptatea?

În fond, dreptatea ori absența ei, sunt doar niște simple cuvinte. Ceea ce ne definește în cele mai multe privințe este înclinația aceasta barbară de a obține lucruri pe nedrept, cu puțin ajutor ,,divin” (a se citi ciocolată-flori-cafea-bani în plic). Pesemne nu ne mai poate fi silă de noi.

În cazul unora dintre noi, s-a ajuns la a simți un soi de plăcere când un amărât vine și ne roagă, ne sărută mânuțele și și-ar da și cămașa și găină și oul din cuibar (că tot s-au scumpit ouălele), numai să spunem un da ori nu, după caz. Miza puterii se întâlnește peste tot. De la cel mai ,,mic” funcționar, până la ultimul, cel care-și pune bocancul pe grumazul celorlalți și crește prețul.

Fiece plocon mărunt oferit de fiecare dintre noi ne îngroapă ca pe niște șobolani. Și ne aruncă în urma civilizației. Până ajungem să nu mai avem încredere în nimeni, dar așteptăm ca alții să ne creadă!

Sursă foto:

istoria - emma14noiembrie 150x150Citește și: Când te îndrăgostești după 35 de ani

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem și pe FACEBOOK. Dă-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.