Puterea recunoştinţei deschide uşi!

recunoștinței - calligraphy 2658504 960 720

recunoștinței - pozaarticol 150x150Editorial scris de Adriana Nica, Director Executiv – J’Info Training. Puterea recunoștinței deschide uşi! Recunoştinţa sau “mie mi se cuvine” … Un “învăţător” nu transmite informaţiile pe care oamenii vor să le audă. Căci nu astfel de informaţii îi ajută cu adevărat.

Dacă “învăţător-ul” transmite ce vor ceilalţi înseamnă că fie, informaţia este de fapt deja cunoscută, fie este o informaţie eronată pe care o ştiu oamenii, şi o perpetuează atât ei cat şi societatea. Rolul unui “învățător” este acela de a îi învăţa pe alţii. Dar, adevărata învăţătură nu este o lecţie citită şi memorată, ci este propria căutare spre răspunsuri. Om, este un cuvant a cărui sens este de o profunzime nebănuită, atât de profund încât marea majoritate a oamenilor deşi se autonumesc “om” nu o ştiu.
Societatea actuală ne-a învaţat să primim sub edgida “mie mi se cuvine”. În esenţă, oamenii nu ştiu să primească, iar atunci când primesc, nu ştiu nici măcar ce şi cât anume au primit. Iar cei care sunt obişnuiţi să primească, trăiesc sub cupola lui “mie mi se cuvine”. Astfel de oameni, nu numai că nu ştiu să primească, dar ei nu sunt obişnuiţi să dăruiască.

Pentru că se afla într-un autoblocaj al unui flux universal care nu curge într-o singura parte, ci, este o spirală ciclică. Aceasta înseamnă ca la un moment dat, această spiral va face o curba la 180 de grade, pornind în sens invers.

Din acest autoblocaj al lui “mie mi se cuvine”, pur şi simplu uităm să ne exprimăm recunoştinţa. Un simplu mulţumesc spus din suflet, deschide toate uşile… Pentru ca recunoştinţa este cel mai înalt sentiment în care ştim să primim un dar. Indiferent că acel dar este un obiect, un gest, un cuvânt sau o informaţie care ne ajută în ceea ce avem nevoie. De ce are o putere aşa de mare recunoştinţa? Pentru că, în primul rand, ea porneşte din inima si nu din minte. Şi inima este conectată la fluxul a tot ceea ce ne înconjoară. Mintea, ne ajută doar să înţelegem ceea ce experimentăm, dar, nu ea, mintea de la sine, ne dăruieşte… viaţa, cu tot ceea ce are ea mai bun sau mai puţin bun. Mintea, construieşte viaţa pe baza fluxului din inima.

Atunci cand fluxul este oprit de către minte, viaţa construită devine apăsătoare, precum o apă stătătoare. Recunoştinţa, practic întoarce spirala darului instant, spre noi. Căci, recunoştinţa o data ce a plecat de la noi, se întoarce instant cu un cadou. Inimile, vorbesc între ele, mult mai rapid decât o fac oamenii… Oprirea manifestării recunoştinţei sau chiar nerecunoştinţa, nu face altceva decât să blocheze fluxul care ne aduce daruri. Un om care nu işi exprimă recunoştinţa, fie că nu işi dă voie către această exprimare a sensibilităţii, fie că nici măcar nu îi trece prin minte, practic işi opreşte fluxul darurilor ce ar curge spre acel om, pentru că fără să işi dea seama, acel om grăieşte nu cu glas, ci prin necuvântare: “mie NU mi se cuvine”. Aceasta este adevărata interpretare a non manifestării recunoştinţei. De ce totuşi “nu mi se cuvine”?

Citește și: În prag de sărbători

Pentru că acel om nu işi vede înlăuntrul său adevărata valoare, şi atunci, pentru că nu se vede pe sine suficient de “bun”, se autopedepseşte, ca prin asprime şi suferinţă, să devină mai… valoros. De ce foloseşte astfel de “instrumente” dure? Pentru că aşa a fost învăţat de mic copil, de la părinţi până la profesori şi alţi copii. Este metoda clasică de corecţie pe care societatea o aplica greşelilor. Dar, acel om, este valoros! Diferenţa este ca nu se vede… Conştient crede ca este pentru ca işi repetă cu mintea “sunt valoros”, dar, dincolo de conştient, în profunzimile inconştientului şi subconştientului, tot acelaşi om, işi repetă “nu sunt valoros” …

Un “învăţător” nu are nevoie de recunoştinţa celor pe care ii îndruma. Căci, “învăţătorul” ştie cine este, ştie unde este, se ştie pe sine, şi puterea învăţăturii sale asupra oamenilor. Unii, sunt mai receptivi, alţii mai putin receptivi. Recunoştinţa manifestată unui “învăţător” este insăşi atunci când omul a înţeles mesajul/informaţia primită, în profunzimea sa. Atunci când omul, a făcut ceva cu adevărat pentru a işi schimba modul de gândire, atitudine, despre viaţă şi despre ceea ce ne înconjoară. Mulţumirea este prin… împlinirea insăşi a oamenilor…

Ei bine, un exemplu din chiar această zi este acela că, nici n-a terminat bine omul să şsi exprime recunoştinţa, căci la niciun minut, i s-a deschis o uşa către un Vis, pe care omul îl avea… Mai mult, a avut bucuria de a îmi impărtaşi experienţa. Am întrebat-o atunci: “ştii cine ţi-a deschis uşa?”. “Nu”, a răspuns, “nu m-am gandit”. “Tu! Prin puterea recunoştinţei arătata” i-am raspuns.
Multe lucruri şi informaţii preţioase am transmis de-a lungul anilor. Lucruri şi informaţii care s-au adeverit în timp. Iaăa că, suntem în anul 2017 şi decembrie, luna cadourilor. Dovada unei mărturisiri despre puterea recunoştinţei a ajuns la mine, nu în ani, nici luni, nici săptămâni, şi nici zile; ci, în doar câteva ore ale aceleaşi zi.

Multumesc, Oameni! Împreună devenim mai buni! Atât ca indivizi cât şi profesional. Căci, fără a ne întoarce înspre interiorul nostru, şi a permite fluxului din inima să curgă către inimi, oricât ne-am strădui, nu excelăm profesional. În turism, profesia se face cu inima, căci oferim clipe frumoase, experienţe unice, amintiri ce dureaza peste ani, oamenilor. Turismul înseamna vacanţe, înseamna visul omului de a experimenta momente unice, locuri aparte, trăiri speciale, tot ceea ce iese din cotidianul vieţii obişnuite. Ori, o astfel de experienţă, o face să fie parte din noi şi durabilă, tocmai pasiunea, expresivitatea şi sensibilitatea cu care răspundem in faţa celorlalţi.

Sursă foto: Pixabay

recunoștinței - emma27noiembrie 150x150Citește și: Mă iert, mă iubesc, mă accept!

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem și pe FACEBOOK. Dă-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.