Suflet ascuns în chip cioplit de stâncă

suflet - editorialbetty

Articol scris de Elisabeta Pancea. Suflet ascuns în chip cioplit de stâncă. A venit frigul, temperaturile au scăzut, în curând ninge, Crăciunul se apropie iar oamenii, zgribuliți, aleargă nătângi pe străzi în căutarea îndestulărilor pentru sărbători. Nimic nu e bine, nimic nu ajunge, nimic nu ne mai satisface.

Magazinele sunt pline de cozi iar rafturile-goale. Așa au ajuns și sufletele unora dintre noi. Goana după aranjamentele de sărbători a început. Dar goana după cucerirea sufletelor, când?! Alergăm bezmetici printre rafturi: am luat mâncare pentru tot anul, beteală în toate culorile, globuri cu Moș Crăciun, iar “micul brăduț” de vreo doi metri deja stă în portbagaj, pregătit să fie împodobit de copiii obișnuiți să găsească, sub el, cadourile mult dorite: o tabletă, cel mai nou model de smartphone sau, pentru cei mai mari, cheile de la noua mașină.

Parcă au mai rămas ceva bani, nu-s cam mulți? Ah, păi uitasem ce e mai important. Înapoi la supermarket, ce zic musafirii dacă n-avem băutură? Nu-i bai că cheltuim toți banii și-apoi ne plângem, Crăciunul e doar o nuntă fără mire și mireasă. Astfel, în fiecare casă, începe un du-te-vino al pregătirilor, în care toate trebuiesc înnoite. Dar sufletul…lui când îi vine randul? De ce nici acum nu putem vedea mai departe de propriul ego și ne împovărăm de griji și nu cu dragoste? Am umplut casa cu lumini colorate și fulgi decupați din hârtie. Ne-am așezat lângă calorifer și ascultăm muzică. Invitații vorbesc, masa e plină, vinul curge și în curând deschidem șampania.

N-a văzut nimeni când a început să ningă. Micuțul fuge la mama să-i spună, dar ea nu-l aude, e prea prinsă în conversația despre rochia de Revelion. Începe să plângă, vrea afară, mama îl ceartă și fericirea unui copil s-a dus. Nici florile ce-mpodobesc fereasta de lângă bradul din curte nu le vede nimeni, sunt prea ocupați să-njure gheața de pe geamul mașinii. Se-aud clopote în zare…vin colindătorii. Nu-i primim, fac prea mulți bani de la alții, cât facem noi într-o lună, fac ei în câteva zile măcar pe internet găsim ce vrem. Dacă noi n-avem de ce să aibă ceilalți?

Astfel, Sărbătorile de Iarnă de transformă din povestea feerică a Nașterii Domnului, urată cu colinde de spor, sănătate și bună-stare, în altă petrecere cu joc și voie bună, în care lăsam deoparte bunătatea cu care oferim măcar un zâmbet și o îmbrățișare celor ce poate doar visează să aibă ce avem noi. Concurăm pentru atenția bărbaților si invidia femeilor, dar uităm să concurăm pentru iubirea lor. Ne lăudam cu munca și efortul depus în coafare și manichiură, fără să ne gândim că alții s-ar mulțumi cu un gând bun în Ajun de Crăciun.

Degeaba râdem în zi de sărbătoare dacă sufletul neliniștit plânge într-o lume a bunătății ascunse în spatele unor chipuri cioplite parcă-n stâncă.

suflet - nu mori 150x150Citeste si: Cât să nu mori de sete

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem si pe FACEBOOK. Da-ne un LIKE- Perfect Imperfect

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.