Străini, într-o lume în continuă căutare de conexiuni!

Străini, într-o lume în continuă căutare de conexiuni! Străini – un roman de Beatrice Holdon – proaspăt lansat la Bookfest 2018, poate fi despre fiecare din noi. Reinventare, prietenie, magnetismul iubirii, afecțiune și atașament, adică însăși viața atunci când nu ne mai simțim străini în mulțime.

 Ce ne mulțumește pe deplin dincolo de imaginea frumoasă și seducătoare a cotidianului pe care o oferim lumii cu încântare trucată? Suntem dispuși să aflăm cine suntem cu adevărat? Certitudinea că reușim să ținem sub control aspecte întunecate ale existenței noastre se poate preschimba într-o secundă în disperare, atunci când realizăm istoviți că străduința aceasta nu a fost decât o iluzie, iar eșecul se arată a fi crunta realitate. Adevărul tăinuit generează traume; când este mărturisit distorsionat denotă temeri și constrângeri, dorințe și aspirații negate sau reprimate.

În Străini se respiră, sunt emoții și sentimente, e o izolare pe care nu oricine îndrăznește să și-o recunoască dacă a îndemnat la gesturi necugetate ce copleșesc apoi prin vulnerabilitate și vinovație. Putem ajunge într-un punct în care mersul înainte ne sperie. Încotro să ne mai îndreptăm? Ce facem, renunțăm aruncați în angoase sau luăm totul ca pe o aventură și atunci negurile le traversăm cu înverșunarea de a cunoaște iarăși seninătatea și zâmbetul?

Personajele din Străini nu doar găsesc răspunsuri, ci au curajul unui nou început. Conexiunea pe care o stabilesc le aduce necesitatea de a conștientiza procesul dureros al maturizării ca etapă importantă și inevitabilă în parcursul existențial, dar și șansa întoarcerii către sine, punând în echilibru lumea interioară cu cea exterioară. Satisfacerea nevoii de apartenență afectivă indiferent de vârstă devine forța prin care sufletul se poate elibera de orice neliniște. Înzestrări, resurse uitate sau neștiute ies la lumină cu spontaneitate și inocență. Prin ele, personajele reușesc să atribuie cu convingere un alt sens, mult mai înalt, evoluției personale.

Citește și: Ce sunt “stelele zburătoare” în Feng Shui? De care trebuie să ne ferim?

Celui mai bun prieten îi este dorită prezența doar când i se solicita ajutorul în chestiuni de viață și de moarte, nu? Oare nu pentru astfel de situații existau pe lume asemenea exemplare? Să-și ofere sprijinul, să încurajeze, să devină pavăză ca să aibă ceilalți de ce să se agațe când erau gata să cadă. Să se retragă apoi în umbră fără alte așteptări. La naiba! Își purta singur de grijă! El nu avea prieteni. Dăduseră bir cu fugiții imediat ce i se întâmplase și lui o nenorocire, convinși că n-ar fi fost în stare să-l ajute cu nimic în felul în care o făcea el pentru toți ceilalți. Își promise să o uite pe Marina. Imediat ce va trece de miezul nopții și va intra în alt an, femeia aceasta va ține de trecut. Dar era unul în care îl făcuse să se simtă întinerit și din nou vesel.

La ce bun un prezent fără ea?

Era prizonier într-un vârtej de gânduri întortocheate. Dacă se va strădui să devină insensibil la farmecul ei? Nu va mai fi atât de încrâncenat putând astfel să se deschidă spre prietenia pe care i-o oferise și de care nu se îndoia că Marina are nevoie! Va uita de sine, de dorințele sufletului său, va izgoni iubirea din univers, dacă va fi nevoie! Cui să-i fi trecut prin cap să o inventeze? Iar Marina în felul acesta nu va avea nimic de pierdut, avându-l pe el în continuare prieten devotat! Nu era de bun augur să-l prindă Anul Nou singur. Superstiția aceasta o preluase de la soția lui care adora să se înconjoare de lume ca să privească focurile de artificii a căror explozie trezea sufletul, făcându-l să trepideze de o fericire aproape universală, altfel nu reușea să și-o explice.

Astfel că Anul Nou îl găsi cu chipul luminat, în mijlocul oamenilor, cultivând buna-dispoziție, optimismul, încrederea, începând cu propria persoană, râzându-și sieși, aducând în fiecare celulă a corpului său o energie vie din fiecare scânteie ce apărea colorată pe cer. Se simțea minunat și, pentru orice ar fi apărut rău în viața lui de acum încolo, avea convingerea că îi poate ține piept. Pentru că nu-și putea permite să se lase doborât! Va încerca! Va face orice îi era cu putință să păstreze cât mai mult și cât mai intens, începând de mâine, încântarea ce îi pulsa acum în piept! Observă cu uimire că era asemănătoare cu senzațiile ce îl împunseseră prin corp și în preajma Marinei. Astfel că trecu în Noul An tot cu gândul la ea.

Ar fi vrut să se lepede și nu putea. Era ca și cum iubirea îl fugărea pe el, fiindcă îl știa bun și urmărea să construiască un cuib în sufletul lui. Pentru că îl găsise gol de mult timp, dorea să se instaleze acolo și avea un chef nebun să se joace cu el, să-l inunde iar cu soare și cu fericire. Cunoscu disperarea. Groaza că o va pierde pentru totdeauna nu prin moarte, ca pe soția lui, ci tocmai prin această deschidere spre lume de la care nu avea niciun drept să o oprească. Se recunoscu înfrânt: nu avea cum să înceapă o luptă cu hotărârile ei. Știa cât de încrâncenați pot deveni aceia care se lansează spre astfel de biruințe personale, cum nu se lasădoborâți de nimic de primprejur care să le răstălmăcească țelul, oricât de neînțeles le-ar părea altora. Iar ea luase deja decizia.

Dorea să se schimbe, să trăiască în sfârșit așa cum era convinsă că va atinge împlinirea absolută, liniștea sufletească care să-i umple golul din suflet cu o bucurie intimă, profundă și acaparatoare. Era șansa ei. Nu o mai ținea nimic aici, nicio obligație, niciun copil care să-i devină prioritate. Dar el? Dragostea lui pentru ea? Pe cine să mai iubească dacă Marina dispărea de lângă el? Ce să se facă el fără ea? Era mult mai grav decât o moarte cu care reușise să se împace neavând de ales, chiar dacă se întâmplase fulgerător și mult prea devreme! Gândul că Marina nu simțea nimic pentru el îl ucise, îl făcu suferind.

Iubirea lui la ce mai era bună? Îl trezise cu zvâcniri și senzații pe care nu credea să le mai trăiască vreodată, dar nu putea concura în aceste momente disperate nici pe departe cu idealurile ei. Cum era posibil ca Marina să fie atât de rece? Să nu-și dorească să fie iubită? Să o mulțumească o existență solitară când doar în pereche omul își putea descoperi adevărata valență, adevăratele sensuri ale devenirii lui, dăruindu-se pe sine altcuiva? =Furibund, se întreba doar cât mai are de trăit, așteptându-și moartea pentru a se elibera de un chin pe care era nevoit să-l suporte|…|

Nici să iubească, așa cum își dorea, dar nici să moară nu îi era permis, de parcă abia acum își descoperea adevărata misiune, aceea de a ține falnic un stindard al răbdării și al resemnării până ce, pe nesimțite, ar fi închis ochii cu toate armele jos, acceptându-și într-o pace deplină viața, înțelegând-o însă ca pe o înșiruire de experiențe iluzorii din moment ce oricât de pline de încântare și extaz ar fi fost, se pierdeau exploziv în neant, ca într-un foc de artificii, odată cu obștescul său sfârșit.

“Un solid compus românesc al persuasivelor căutări de sine și de “celălalt”.  O carte de aleasă sensibilitate, îmbinată de tonalități romance și cu o intrigă bine strunită. Paradoxal, un compozit romanțios la prima vedere se colorează rapid cu tonuri puternice, dure: gravele disfuncționalități, abuzuri și spaime sunt mascate de cadre închise, aparent inofensive, familiale,  în care intrusul curios ori îndrăgostit e absorbit de fascinația răului pe care încearcă să o biruie. Romanul beneficiază de o inteligentă manipulare creativă, echivalând astfel cu una din cele mai rotunde creații ale genului din ultimii ani. O apariție semnificativă pentru experimentalismul adeseori fericit al prozatorilor autohtoni de azi, un talent natural. (Claudiu T. Arieșan, critic literar, eseist).

Sursă foto:

străini - storm 90x90Citește și: METEO – jumătate din România sub cod galben de furtuni violente!

Ai și tu un text pe care vrei să-l faci cunoscut? Trimite-l la noi: office@perfectimperfecte.ro

Suntem și pe FACEBOOK. Dă-ne un LIKE- Perfect Imperfect

 

Comentarii


Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.